Treceți la conținutul principal

Devalorizarea Like-ului - o poveste cu final fericit

Pe internet gasesti doua tipuri de oameni: cei slobozi la like-uri si hoarderii de interactions. Daca pe prima categorie o recunosti usor, fiind cei care au interpretat ad litteram imi place si il folosesc de fiecare data cand chiar le place ceva, a doua categorie isi are radacinile in perioada comunista a Facebook-ului.

Atunci cand stateai la coada cu orele ca se zvonea ca se bagau share-uri proaspete sau atunci cand puneai fiecare like deoparte pentru ca poate avem nevoie de el mai incolo. Cu astfel de traume, e greu sa greu sa ii dezveti si sa le explici ca acum share-ul se gaseste pe toate drumurile si nu trebuie sa traga de like-ul ala vechi de 20 de ani.




Oamenii astia folosesc Like-ul ca pe o moneda pretioasa de schimb. In subconstient stiu ca au acces la un numar finit, asa ca practic fiecare interactiune trebuie sa conteze. Sa stie ca s-a dus pe ceva bun. Pe ceva ce merita.

Doar la sarbatori si ocazii speciale scot like-urile ala bune pe masa. Le dau cu placere atunci, dar niciodata nu te vor lasa sa uit faptul ca le-au scos special pentru tine si ar fi bine sa apreciezi asta. Au senzatia ca Like-ul lor este al mai cu mot, si chiar daca se pierde intr-o salata de beouf de interactiuni, tot il considera pe al lor cel mai pretios.

Cum poti sa te intelegi cu astfel de oameni, acum cand succesul se masoara in productii record la hectar? Cum poti sa le explici ca nu strica sa fie mai darnici de mana? Sa aprecieze capitalismul si like-urile ieftine din China care se gasesc la fiecare colt de internet?

Nu poti. Iti zic din proprie experienta pentru ca eu sunt un hoarder de interactiuni. Se invechesc si se strica Like-urile, dar le tin acolo ca poate candva in viitor o sa am nevoie de ele. Like-uri vechi de Facebook, like-uri noi de Instagram, pe toate le tin acolo in speranta ca poate candva voi avea nevoie de ele.

Nu doar ca le dramuiesc cu grija de fiecare data cand folosesc unul, dar am si pretentia ca persoana care primeste Like-ul meu neconditionat sa aprecieze faptul ca tocmai EU i-am dat acest lucru. Eu care se stie ca nu fac risipa de interactiuni (dupa 5-6 ani de urmarit doar 100 de oameni pe Twitter, de cateva zile am facut o aroganta: urmaresc 101).

Adevarul este ca tot acest joc e doar in capul meu. In realitate nu intereseaza pe nimeni cat de pretios este Like-ul meu - mai ales ca se pierde undeva intre alte sute. Persoana caruia ii este adresat probabil nici nu a constientizat ca l-a primit. In plus, in efemeritatea social media, Like-ul meu se pierde instant intr-un taram umblat doar de stalker-ii care dau din greseala Like la o poza de acum doi ani...

Totusi, intreaga poveste are un final aproape fericit. Incerc sa ma tratez. Zilnic incerc sa scot cateva interactiuni din tolba, interactiuni pe care le risipesc pe lucruri chiar faine. Nu stiu daca chiar o sa ma credeti, dar pe Twitter chiar intentionez sa mai urmaresc cateva zeci de conturi - doar ca acum nu sunt inca hotarat pe care.

Dar despre asta e vorba. In super era share-urilor si a like-urilor, mai sunt si oameni ca mine. Si cred ca suntem multi care dam dovada de snobismul asta ca Like-urile noastre canteresc mai mult ca ale altora. Nu stiu de altii, dar eu incerc sa ma schimb pentru ca ani de zile de experimente mi-au dovedit contrariul: traficul si Like-urile chiar conteaza.

Comentarii

Postări Populare

Căsătoria = un bărbat + o femeie fără copil

Știu că alt subiect e mai hot zilele astea, dar ăla e deja supra-dezbătut de bula mea fără vreo concluzie maiestoasă referitor la cum ar trebui procedat pentru a transmite un mesaj. Pentru că în esență despre asta e vorba, nu despre a câștiga sau a pierde, așa că nu voi dezbate momentan subiectul ăsta.

M-am uitat luni seara la Gospodar Fără Pereche când fermierii noștri și-au întâlnit pretendentele, urmând ca apoi să treacă printr-un speed dating de 2 minute pentru a se convinge că au cele necesare pentru a le deveni neveste.

Spre surprinderea mea, factorul decizional al ediției din acest an a fost dacă au sau nu copil. În episodul de luni mai toate care aveau s-au întors acasă. Zic surprinzător pentru că în ediția trecută, atunci când mamele erau cele care luau deciziile de eliminare, principalul lucru care trimitea fetele acasă era dacă știu sau nu să facă de mâncare. Puișorul lor trebuia să mănânce bine.

Cum ziceam, la ediția asta lucrurile au prezentat o față mai meschină a societ…

Mileul de Aur - premiile neoficiale ale publicității

Industria creativă e puțin meschină. Din exterior se văd doar campaniile alea mișto unde s-au aliniat toate planetele posibile din univers, iar din interior sunt zile-luni-ani de făcut chestii mediocre pentru că cineva trebuie să le facă și pe alea. Orice banalitate de ambalaj, afiș publicitar, banner sau postare de social media a fost făcută de un om care visează să urce cândva pe scenă și să citească un discurs plictisitor de mulțumire.

Ei bine, ieri acești oameni au avut ocazia să facă asta la gala de premierea a Mileului de Aur. Un festival organizat mai mult ad-hoc pentru a râde puțin de creativitatea banală a industriei. Ca idee, la o categorie a câștigat un sticker alb de pus pe o fereastră pentru a ascunde un aer condiționat. Cu adevărat amuzant este că aia aparent era a 3-a versiune a respectivului sticker. Cam ăsta e nivelul de banalitate de care te mai lovești prin industria asta.

Dar și când urci pe scena aia, nebunie. Chiar dacă te înscrii și te votezi singur, cum a făcu…

Trailer: Pentru Romania (2018)

Deși am fost destul de critic în trecut cu filmele românești, mă bucură de fiecare dată când aflu câte ceva despre ce mai scoate cinematografia autohtonă. Ieri cam pe la prânz primesc un email cu o invitație de vizionare. Aveam alte pe cap așa că i-am dat cu marks as unread până azi dimineață când am avut niște minute libere.
...intr-o societate bantuita de indoiala, cu o scara a valorilor fundamentale subreda, dezordine sociala, crize politice, culturale sau economice, exista tentatia unui refugiu intr-un trecut al implinirii si al luminii. Acesta este Mitul Varstei de Aur, care, pentru societatea romaneasca de azi, este intruchipat intrucatva si de perioada Antichitatii, cand pe teritoriul actual al Romaniei locuiau triburi ale geto-dacilor.  " Pentru Romania " este filmul care aduce razboinicii daci in zilele noastre.
Doi razboinici daci ajung in prezent si descopera o Romanie care ii pune pe ganduri. Intriga filmului regizat de Andrei Barbat ii poarta pe protagonisti in…