Treceți la conținutul principal

Pe o scara de la 1 la 10, cat de nesigura a fost copilaria ta?

A mea a fost de un 8-9, de mentiune asa. Cred ca am fost dus la scoala de parinti in primele doua saptamani din clasa intai, ca dupa aveam o cheie la gat care ma ghida cu succes spre apartamentul unde locuiam.

E drept ca abia pana pe la 12 nu m-au lasat sa folosesc aragazul, ca era un factor de risc si oricum mancarea din termos avea acelasi gust. Da, ai mei nu erau acasa cand eu ma intorceam de la scoala.

M-am jucat cu tunuri cu carbid, prin blocuri in constructie, printre armaturi, pe zidurile de vreo 2-3 m ale bisericii de pe strada, cu tevi cu cornete cu ac, pe strada cu mingea si cumva am reusit sa nu imi pierd viata sau vreun membru.

Lucrurile astea s-ar traduce acum in societatea americana prin separarea mea de catre parinti si acuzarea acestora de neglijenta.

   

Inteleg ca vremurile s-au schimbat, sunt mai multe masini pe strada si e mai aglomerat - dar lucrurile aceastea nu au crescut direct proportional cu hiper-panica parintilor societatii. Sa nu dam vina pe parinti cand isteria asta generala e cumva dictata de societate.
A Maryland couple who was being investigated for allowing their two children to walk home alone from a neighborhood park have been "found responsible for unsubstantiated child neglect" by the state's Child Protective Services. (sursa)

Si ironia face ca ei sa aiba o criminalitate stradala mai scazuta 2014 fata de ce se intampla acum 20-30 de ani. Dar sa nu radem de altii ca si la noi se intampla la fel: si criminalitate mai scazuta si mai putini copii pe strada.

Sunt curios ce povesti or sa aiba despre copilarie copiii generatiei noastre peste 20 de ani.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

YouTube: gătește ca bunica ta sau învață niște șmecherie

O știți pe Li Ziqi?

Eu abia săptămâna trecută am descoperit-o. Eram la o bere și cred că am zis că în 2020 vreau să îmi petrec sărbătorile de iarnă într-un sat din Maramureș-Bucovina, iar de acolo discuția a plecat în zona cum se trăia și gătea acum sute e ani. Și dacă nu sunt prea optimist, chiar acum 5-10-15 ani în unele zone din țară.

Li Ziqi este o gagică din China care s-a mutat înapoi la țară pentru a avea grijă de bunică după ce i-a murit bunicul. Țara asta a ei este o zonă semi-izolată din regiunea Sichuan care adăpostește cea mai mare rezervație de panda gigantici. Iar ideea din spatele video-urilor era să le arate tinerilor cum și de unde vine mâncarea tradițională chinezească.


Marțea trecută am văzut pentru prima oară video-ul de mai sus, iar sâmbătă am făcut maraton de nostalgie cu bere, pulled pork și niște crănțănele. Având în vedere că fructele și legumele sunt aproape identice cu ce avem și noi, iar tehnica folosită îmi aduce aminte de ceea ce vedeam pe la bunici în va…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Hocus pocus ignorantus

Din ce în ce mai des mi se întâmplă să deschid socialul personal, să dau vreo două trei scrolluri, să înghit în sec și să îl închid. Aceleași 5 întrebări fără răspuns îmi vin în minte și prefer să nu mă bag în dileme existențiale dacă nu este neapărat necesar.

Așa că mai bine îmi pierd timpul liber în alt mod, adică cu jocuri pe calculator. Măcar acolo lucrurile sunt destul de liniare și fiecare "victorie" sau "înfrângere" e cumva meritată și ușor de atribuit. Am pus în ghilimele pentru că majoritatea jocurilor mele sunt de tip sandbox așa că nu am niște obiective clar definite de la început.

Pentru curioși și pentru posteritate, acestea sunt cele 5 dileme care se mulează aproape perfect pe 90% din ceea ce văd pe social. Și desigur că persoanele de față se exclud, #evident.

Dumnezeule, cât timp liber ai la dispoziție să te cerți pe prostia asta?E ceva în neregulă cu mine că nu mă interesează să fiu purtătorul dreptății și moralității absolute pe Internet?Dar nimeni …