Treceți la conținutul principal

Pe o scara de la 1 la 10, cat de nesigura a fost copilaria ta?

A mea a fost de un 8-9, de mentiune asa. Cred ca am fost dus la scoala de parinti in primele doua saptamani din clasa intai, ca dupa aveam o cheie la gat care ma ghida cu succes spre apartamentul unde locuiam.

E drept ca abia pana pe la 12 nu m-au lasat sa folosesc aragazul, ca era un factor de risc si oricum mancarea din termos avea acelasi gust. Da, ai mei nu erau acasa cand eu ma intorceam de la scoala.

M-am jucat cu tunuri cu carbid, prin blocuri in constructie, printre armaturi, pe zidurile de vreo 2-3 m ale bisericii de pe strada, cu tevi cu cornete cu ac, pe strada cu mingea si cumva am reusit sa nu imi pierd viata sau vreun membru.

Lucrurile astea s-ar traduce acum in societatea americana prin separarea mea de catre parinti si acuzarea acestora de neglijenta.

   

Inteleg ca vremurile s-au schimbat, sunt mai multe masini pe strada si e mai aglomerat - dar lucrurile aceastea nu au crescut direct proportional cu hiper-panica parintilor societatii. Sa nu dam vina pe parinti cand isteria asta generala e cumva dictata de societate.
A Maryland couple who was being investigated for allowing their two children to walk home alone from a neighborhood park have been "found responsible for unsubstantiated child neglect" by the state's Child Protective Services. (sursa)

Si ironia face ca ei sa aiba o criminalitate stradala mai scazuta 2014 fata de ce se intampla acum 20-30 de ani. Dar sa nu radem de altii ca si la noi se intampla la fel: si criminalitate mai scazuta si mai putini copii pe strada.

Sunt curios ce povesti or sa aiba despre copilarie copiii generatiei noastre peste 20 de ani.

Comentarii

Postări Populare

10 lucruri pe care să le faci atunci când aplici la un job la care nu vrei să ajungi la interviu

Internetul e plin de oameni care te vor învăța ce trebuie să faci pentru a aplica pentru jobul visurilor tale, dar nimeni nu acoperă partea ailaltă. Partea aia când ai chef să te lamentezi puțin pe Internet că angajatorii sunt toți o apă și un pământ și mai bine te faci influencer de succes pentru că ai aplicat la zeci de job-uri și nici măcar unul nu te-a chemat la interviu.

E și asta o artă și din păcate este una destul de exclusivistă, dar stați fără griji că fac eu puțină lumină cu aceste sfaturi practice.

Pentru a maximiza șansele să fii ignorat, evită să parcurgi orice ghid de cum ar trebui să te prezinți pentru job-ul pe care ți-l dorești. De fapt aș sugera să trimiți CV-ul doar către job-ul care n-au nimic în comun cu parcursul tău profesional sau educațional de până acum. Cu cât mai diferite, cu atât mai bine. Arde-o cool cu angajatorul. Trântește-i un sunt leneș și foarte eficient, de asta nu trimit CV sau orice altceva. Hai să ne cunoaștem într-un email. Bagă-l în pitch. Tri…

Notițe după Digitalium 2018

N-am mai fost de mult la o conferință doar cu vorbitori străini așa că vineri la Digitalium m-am pus pe luat notițe la ce se prezenta pe scenă. Accentul a fost mai mult pe pragmatism și rețete de succes decât pe emoție și inspirație. Din cauza asta și notițele sunt un mix de banalități amestecate cu sfaturi bune stropite cu niște cifre ce ar arăta bine într-o prezentare.

De fapt ăsta e și principalul motiv pentru care mai merg ocazional la astfel de conferințe: îmi face treaba mai ușoară în a convinge clienții că ceea ce zic e corect. Poate suna stupid, dar în industria asta de social media o poza a unui slide de la o conferință te poate ajuta enorm. Dar m-am scuzat destul așa că hai să trecem prin notițele luate.

Facebook:

Messenger is the new customers service. Majoritatea conținutului postat de brand-uri este extrem de plictisitor atât ca mesaj cât și ca realizare creativăConținutul realizat ar trebui să răspundă pozitiv la una din următoarele întrebări: Does it makes me smile? Does…

Și ce faci cu ăla care trișează în jocuri?

Dacă te joci suficient de multe jocuri online este inevitabil să nu dai peste unul care trișează. Și trișează atât de evident încât te întrebi cum de nu îi este jenă să facă asta. Sau mai bine spus, te întrebi ce plăcere mai obține din jocul respectiv știind că toate headshot-urile și kill-urile pe care le face sunt de fapt făcute de un progrămel.

Niciodată nu i-am înțeles pe astfel de oameni și ori de câte ori m-am izbit de ei prin jocuri am ales să le ignor rezultatele și să nu ne le dau satisfacția să mă enerveze. M-ai omorât de 10 ori din partea cealaltă a hărții și faci mișto de mine, foarte bine. Îți spun că ești mai bun. Vorbe goale pentru că amândoi știm că progrămelul respectiv e mai bun și asta nu gâdilă trișorul la orgoliu.

Treaba asta merge în toate cazurile. Cât timp nu îi faci jocul, îi pierzi timpul de pomană. Nu reacționezi cum își dorește, nu obține niciun fel de plăcere, așa că renunță și iese de pe server pentru a căuta altă victimă. Doar așa poți să câștigi cu un