Treceți la conținutul principal

Ce pastrezi din meniu la un rebranding de restaurant?

Cumva fara sa ii acord prea multa importanta, intotdeauna m-am intrebat cum decurge rebrandingul unui local. E clar ca simti nevoia de schimbare, dar ce faci cu oamenii care te stiu pentru preparatele tale? Schimbi totul sau mai pastrezi bucati din vechiul meniu?

Orice rebranding de restaurant este o loterie pentru ca risti faci o nefacuta, dar in acelasi timp esti si fortat sa faci acest lucru pentru a ramane relevant.



Dupa aproape 12 ani, restaurantul The Harbour si-a schimbat putin infatiseara. Mai pastelat si cu niste influente industrialo-hipstaresti, noile haine ii vin bine. Din meniu au mai pastrat cateva elemente cunoscute, dar in principiu asta inseamna doar 1-2 preparate pe fiecare categorie.

Cu vizibila tristete anunt ca rata pe varza a iesit din meniu, desi o voce prietenoasa mi-a soptit ca are show-uri speciale in fiecare Marti in noul local. Meniul nou nu prea am apucat sa il studiez ca petrecerea de redeschidere s-a lasat cu un drinking game odios la care am 'pierdut' masiv, dar intentionez sa ii fac un test cat de curand.

Totusi, am remarcat tartarul de somon cu avocado. Usor si finut, este fix lucrul de care ai nevoie sa speli rusinea saormei de aseara. Mai e de retinut faptul ca daca faci un tur al burgerilor (link pentru viitori cunoscatori), e momentul sa dai o fuga si pe la The Harbour - noul meniu are si un burger!

Inchei spunand ca preturile par sa fii crescut nitel sau cel putin asa am impresia. E dificil de zis cu exactitate pentru ca si meniul s-a schimbat si poate compar mere cu pere.

[The Harbour, Bucuresti, Strada Piata Amzei, nr. 10-22]

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ziua Internațională de făcut ordine în viața digitală

„Pentru sănătatea voastră mentală faceți cel puțin o dată pe an curățenie în viața digitală” – așa va suna cel mai probabil un mesaj de interes public prin 2030 pe PRO VR. Puțin fantezist, nu?

Nu chiar.  La ce națiune de strângători de rahaturi suntem în viața reală, nici nu vreau să mă gândesc câte prostii s-au acumulat în cea digitală.

La câte newslettere pe care nu le deschizi niciodată ești abonat pentru că acum 10 ani aveai impresia că ești interesat de subiectul ăla?

Cu mailurile necitite joci în liga mică de 2 cifre sau ești în liga mare de 3? Te simt că ești în Champions League cu 4 sau mai multe.

Sau câte remindere primești săptămânal pe task-uri care trebuiau completate acum mii de zile?
Cam câte din paginile cărora le-ai dat like acum mult timp îți mai sunt de interes azi?

YouTube-ul în zona de subscription e jale. În cele mai noi video-uri uploadate de canalele la care ești abonat nu găsești unul la care te-ai uita, dar nici unsubscribe n-ai da.

Ăsta e hoarding digital și…