Treceți la conținutul principal

Detergent de vase cu sau fara dramatizare creativa?


Daca te uiti mai mult la televizor in pauzele de reclame iti dai seama ca singurul lucru care poate sa enerveze o femeie este un maldar de vase nespalate. Intra in bucatarie si imediat baga un *beeeeeep* cand vede everestul de grasime. Este practic punctul cel mai inalt de stres al zilei care oricum a inceput destul de prost cu statul pe toaleta 8 ore si apoi a culminat apoi cu o durere brusca de cap.

E greu sa fii femeie casatorita in reclamele TV. Viata ta e un calvar lipsit de distractie sau de me time. Daca erai in schimb mai tinerica si neprihanita, puteai sa stai cu baietii pana dimineata la o cafea, la o bere pe plaja sau in tot felul de astfel de situatii de distractie ca +1 pentru un barbat. Din pacate ti-a trebuit tie verigheta. Na! Spala acum!

Totusi, toate reclamele au final fericit si brusc apare un personaj dubios ce ii ofera solutia magica: detergentul de vase X. Cu el poti sa cureti usor extravaganta aia cu 3 tipuri de grasime sau strachinile alea uitate de la Cina cea de Taina. Pentru ca astea vezi in reclame - vase murdare cum eu nu am vazut vreodata.

Nu contest utilitatea acestor detergenti de vase, chiar si eu ii folosesc cu succes, doar ca reclamele sunt cel putin mincinoase. Nu dai niciodata cu beretele si vasul luceste din prima.

Nu este niciodata atat de simplu de curatat nici macar 10% din ce dezastru pe care il arata ei in reclame. Si asta pentru ca nicio reclama nu te invata tehnica asta secreta ce apare pe ecran tot timpul: dramatizare creativa.

Pui doi stropi de dramatizare si bum ai o femeie fericita ce a spalat singura vreo mie si ceva de fafurii si brusc i-au disparut si fulgerele din zona abdominala si a capului. Aproape magic.

Concluzia e doar una singura. Daca o vezi tafnoasa, inseamna ca nu mai are detergent de vase. Fa-ti un bine si pastreaza tot timpul o rezerva la indemana ca sa ai liniste in casa.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…