Mi și Mu - fastfood hipsteresc cu mici și muștar
De vreo 3-4 luni era în Centrul Vechi (vis a vis de biserica Sf. Gheorghe) un fast food pe care îl tot așteptam să se deschidă pentru că aveam un motto cam tupeist: "Tradiționali mici aduși la nivel de artă". Păi cum? Micii tradițional sunt în esență o expresie cultural-artistică cu suficientă maturitate încât cu greu cred că cineva poate să îi ducă pe noi culmi ale gustului.
Dar motto-ul și-a făcut treaba și m-a făcut curios încât să trec de câteva ori prin zonă doar să văd dacă s-a deschis sau nu. Nu se deschisese și nici nu părea că lucrurile avansau în vreun fel înauntru. Am presupun că a venit criza mai devreme peste ei și o să fie genul ăla de loc care nu se deschide vreodată.
Vineri pe 25 au deschis oficial și eu abia doar peste weekend am aflat, așa că ieri m-am dus glonț să văd despre ce e vorba. Din afară arată bine, chiar dacă este la nivelul 8/10 de hipsterism. Lemn vopsit în culori stridente, două măsuțe incomode în stradă și puțin motiv românesc cât să fie plăcut ochiului de cunoscător.
Interiorul mi s-a părut că este un fel de copil născut din design-ul Divan-ului din Centrul Vechi și aranjamentul Calif-ului de la Iancului. Cu alte cuvinte arată bine și este practic.
Dar nu pentru design m-am dus la Mi și Mu, așa că am trecut rapid la a
Ce se vede în imaginea de mai jos este un meniu. Așa vin toate la ei: mici, muștar (la alegere - voi explica imediat ce înseamnă asta), cartofi prăjiți, pită și o băutură al alegere între sucuri și bere. Normal că alegi berea, suc la mici nu prea merge. Din punctul ăsta de vedere au o bilă albă atât pentru aspect cât și pentru varietatea de carbohidrați.
Mi-a plăcut foarte mult că îți pui singur ce muștar vrei și cât vrei. Nimic altceva nu poate să strice experiența unui porceli cinstite cu mici și bere ca insuficiența muștarului și a pitei. Varietatea muștarului este ridicată: clasic, cu chilii, tarhon, hrean și încă unul care îmi scapă acum.
Pe zona asta băieții stau chiar bine. Încă o bilă albă!
Micii în sine nu sunt cei mai impresionanți ca dimensiune, dar sunt foarte gustoși și vin în vreo 4 combinații posibile: pofticioși (PVO - porc, vită și oaie), extra (PV), clasici (OV) și picanți (PV mai înțepător).
Eu am testat pofticioși și picanți și dacă ar fi să fac o recomandare aș zice picanți. Sunt mai puțin zemoși ca cei pofticioși ( din imaginea de mai sus ) și sunt ceva mai diferit la gust față de ce găsești peste tot prin București.
Nu sunt ei chiar ambrozia zeilor mult lăudată în moto, dar...
Cinstiți, vin extrem de repede și sunt alte lucruri care compensează pentru a transforma review-ul ăsta în recomandare. Unul dintre ele este prețul (imaginea următoare) care mi se pare că este extrem de competitiv cu oricine altcineva care face mici pe o rază de 2-3 kilometri. Șapte lei pentru 3 mici și muștar nu găsești nicăieri în centru.
16 lei a fost meniul de mai sus de 5 mici, o bere, cartofi prăjiți, pită și muștar la discreție. Ăsta e preț care ar trebui să sperie puțin șaormeriile din zonă. La ceas de seară (nu știu încă dacă e deschis până noaptea târziu) nu mare mi-ar fi mirarea să auzi printre grupurile de petrecăreți un "Hai să mergem bă la niște mici".
#onecanonlydream
În total a strâns cam multe bile albe și cred ca e cazul să compensez cu niște mici nemulțumiri. Cea mai mare frustrare a fost că primești doar o furculiță cu care te chinui puțin să sacrificii micuții. Nu zic că mi-ar fi rușine să apuc cu mâna, dar locul se vrea să fie într-un fel care nu ar aproba o astfel de apucătură. Aș putea să mă plâng și de scaunele cam incomode, dar nu vreau să îmi fac o reputație de mironosiță pe internet.
Locul e mișto, mâncarea e bună și ieftină - asta cât o să mai țină așa pentru că nu cred că e profitabil să dai micul cu 2 lei. E ușor de ajuns (la Lupoaică) și recomand oricărui cunoscător în ale micilor să dea o fugă pentru a avea impresiile la el data viitoare când se întâmplă Marea Adunare.
#undeteducitumicule
Comentarii
Trimiteți un comentariu