Treceți la conținutul principal

"Visul unei nopţi de vară" în regia lui Tim Robbins

"Visul unei nopţi de vară" în regia lui Tim Robbins

De 6 ani merg la Festivalul International de Teatru de la Sibiu și de fiecare dată prind un spectacol care chiar mă impresionează. E spectacolul setează tonul întregii experiențe sibiene și cel care mă face vorbăreț pe subiectul teatru. Anul acesta "Visul..." lui Tim Robbins a fost acel spectacol despre care simt cumva nevoia să aștern câteva rânduri.

E un maraton shakespearian de aproape 3 ore care își arată clasa în fiecare clipă. M-a făcut să simt că am văzut în sfârșit acel teatru britanic despre care tot am văzut prin filme. Acel spectacol care vorbește direct spectatorilor și care pune accent doar pe talentul actorilor și puterea vocilor acestora.

Efectele speciale și decorul sunt aproape inexistente - semn că reinterpretarea vrea să țină tot timpul publicul cu ochii pe actori. Sau poate e doar o tentativă de a se duce mai mult în zona teatrului de acum sute de ani - n-aș putea spune, dar rezultatul pare atât de natural încât mă face să mă întreb de ce n-am văzut mai multe astfel de piese de teatru.

Spectacolul este captivant, dar și dificil de urmărit pentru cei care nu sunt prea prietenoși cu limba engleză. Cu toate că până la sfârșit te obișnuiești, prima parte din spectacol poate părea copleșitoare.

Piesa se mai joacă miercuri, joi și vineri la Teatrul de Comedie din București, dar e la fel de sold out ca la Sibiu așa că nu pot să închei cu recomandarea du-te să o vezi că s-ar putea să fie puțin peste mână. Cu toate astea, pot să vin cu o recomandare după 6 ediții de FITS: în iunie e bine să bifezi puțin teatru!

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Cam așa funcționează social media justice

Dă play video-ului. Uită-te cele 5 minute. Bagă la cap ce vrei să bagi la cap și gândește-te câte revoluții de canapea am avut în ultimul an. Reclama asta era până într-un punct o reproducere fidelă a modului în care funcționează falsa asta agitație pe social media pentru diferite cauze.

Nervi. Cuvinte. Agitație. Totul preț de câteva zile până când vine următoarea criză. Nici n-ai timp să te apuci să schimbi ceva pentru că automat algoritmul îți împinge sub nas următorul lucru pe care să te enervezi fără vreo finalitate. Și tot așa ajungi apoi la sfârșit de an să faci doar un bilanț de like-uri, nu și de lucruri schimbate.

Și atunci de ce tot acest efort?

Mai ales când poți să o arzi pe burghezie și să faci lucrurile să se întâmple în jurul tău, nu pe Internet.

A întors-o la Tineretului - hack în jocul Metrorex 2018

Dacă e un lucru care aproape mi-a făcut capul să explodeze în 2018, atunci cu siguranță e vorba de momentul în care am aflat de hack-ul Unirii-Tineretului pentru atunci când serverele Metrorex dau p-afară. Pentru atunci când tot felul de amatori se opresc pe scara rulantă să facă poze pentru social media la aglomerația deja cotidiană.

Ei bine, atunci când tu strângi like-uri pe Facebook, veteranii fac uz de hack-ul ăsta și îți râd în nas când nici în al 4-lea metrou spre Pipera n-ai fost în stare să urci. Și tot ce trebuia să faci era atât de simplu: să iei metroul o stație invers, spre Tineretului, ca apoi să te urci în metroul spre Pipera de acolo fără îmbulzeală și nervi. Bum!! Mindfuck total.

Hai că vă las câteva clipe să vă reveniți de la aceasta incursiune în afara cubului...

#10yearchallenge, păi nu?

Între pozele astea sunt 10 ani diferență și cel puțin o mână de gel în minus. E posibil să fie și vreo 2-3 kilograme în minus în a doua, dar astea sunt doar speculații.

Uitându-mă la ce au pus ceilalți oameni pe hashtag nu îmi dau seama dacă e de bine sau de rău că diferențele sunt atât de mici. E ca și cum n-am înțeles nimic din ăștia 10 ani.