Treceți la conținutul principal

Summer Well 2016 - primul festival cu o medie de vârstă de 21 de ani

Summer Well 2016
În timpul The Chemical Brothers

În weekend am mers și eu ca tot studentul la Summer Well să văd Years & Years. Nu chiar. Am mers pentru Chemical Brothers, dar cred că am fost în minoritate. Sau cel puțin așa cred după chiuiturile adolescentine care au însoțit tot concertul celor de la Years & Years - despre care pot spune cu o vizibilă urmă de rușine că eu nu știam cine sunt. Am ascultat și eu ca tot omul King, dar nu pot spune că m-a interesat exact cine o cântă.

Dar să începem cu începutul.

Summer Well 2016
În afară de niște fani adevărați care erau în fața scenei, toată lumea era pe chill. 

Am ajuns la festival cu Uberul (38-40 de lei) pentru că m-am simțit prea bătrân pentru coada de la autobuzele puse la dispoziție de organizatori și sponsori. Coadă care se mișca repede, dar perspectiva a 30-40 de minute de stat în picioare nu mă atrăgea.

Odată intrat, am recunoscut aranjamentul de anul trecut: zonele de shopping, chill și food erau în același loc. Am purces, cu ajutorul experienței acumulate, să îmi iau cardul contactless de la niște gherete mai ferite unde coada era aproape inexistentă. În mai puțin de 10 minute de la intrare deja stăteam pe iarbă cu o bere-n mână (poza de mai jos). Excelent!

Summer Well 2016
Cam același aranjament ca anul trecut, deși părea să fie mai puțin lat. 

Am întins o păturică la o distanța convenabilă de bar și am purces la a urmări ce se întâmpla în depărtare pe scenă: formații micuțe care își făceau numărul cu o răceală tipică celor care au scos doar un hit în toată cariera lor. Trend care a continuat cu mici excepții (Crystal Fighters) pe tot parcursul primei zile.

Chiar și Hurts au fost de o plictiseală maximă - probabil cel mai neinteresant main act pe care l-am văzut vreodată la un festival. Și nu pentru că n-au încercat, dar stilul lor muzical parcă nu se leagă prea bine de un live act. Eh.

A doua zi mă așteptam să fie semnificativ mai puțini oameni dat fiind marele concert din Piața Constituției, dar am fost surprins să văd chiar mai multi ca în prima zi. Au venit pentru Chemical, mi-am spus eu în sinea mea. Băi să vezi că nu. Veniseră pentru Years & Years. O parte chiar au plecat înainte să înceapă The Chemical Brothers.

Summer Well 2016
În labirintul gonflabil.

Frații au băgat binișor, dar și aici am vreo două cârcoteli. N-au zis și ei un Bună seara Budapesta acolo. Și-au văzut exemplar de mixat, dar puteau la fel de ușor să cânte la o nuntă prin Călărași sau în fața a 100 000 de oameni pe Wembley. Asta e. Anul ăsta Summer Well nu m-a nimerit prea bine la muzică.

Totuși, au compensat cu multe alte lucruri. Zona de mâncare a fost mai bine închegată și cu o varietate mai bogată. Activările sponsorilor au fost interesante și suficient de variate încât să te țină ocupat o bună perioadă de timp.

Despre baruri și noua metodă de plată contactless nu am nici lucruri bune și nici lucruri rele de spus. A funcționat ireproșabil, dar tot e mai înceată ca jetonul clasic. Cozi s-au format, mai ales la barul din zona de concert, dar și alea s-au mișcat relativ repede.

Un fan fact e că atunci când erau The Chemical Brothers pe scenă nu era nimeni la coadă pentru bere pentru că priorități și muzică bună.

Summer Well 2016
 În drum spre ziua 0 
În ansamblu festivalul a fost ceea ce trebuie. Un weekend de muzică și chill. Iar față de anii trecuți, cu mult mai puțini copilași și mult mai mulți liceeni/studenți. Și nu pot să închei fără să nu zic ceva de prețul abonamentelor care mi se pare că s-a mărit foarte mult față de anul trecut (260 ron vs 380) fără să simt că e justificat cumva. Probabil că formațiile au fost mai scumpe, dar cel puțin așa din exterior pot spune că am primit aceeași experiență excelentă ca și în anii trecuți.

Ca disclamer la acest articol, invitația mea dublă a fost oferită de Unicredit.

Închei cu un singur gând: Bucureștiul are nevoie de mai multe festivaluri de genul ăsta. N-am nimic cu cele din Cluj - fac o treabă excelentă - dar aș vrea și eu mai multe mai aproape de casă. Măcar două - trei!

Comentarii

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…