Treceți la conținutul principal

Summer Well 2016 - primul festival cu o medie de vârstă de 21 de ani

Summer Well 2016
În timpul The Chemical Brothers

În weekend am mers și eu ca tot studentul la Summer Well să văd Years & Years. Nu chiar. Am mers pentru Chemical Brothers, dar cred că am fost în minoritate. Sau cel puțin așa cred după chiuiturile adolescentine care au însoțit tot concertul celor de la Years & Years - despre care pot spune cu o vizibilă urmă de rușine că eu nu știam cine sunt. Am ascultat și eu ca tot omul King, dar nu pot spune că m-a interesat exact cine o cântă.

Dar să începem cu începutul.

Summer Well 2016
În afară de niște fani adevărați care erau în fața scenei, toată lumea era pe chill. 

Am ajuns la festival cu Uberul (38-40 de lei) pentru că m-am simțit prea bătrân pentru coada de la autobuzele puse la dispoziție de organizatori și sponsori. Coadă care se mișca repede, dar perspectiva a 30-40 de minute de stat în picioare nu mă atrăgea.

Odată intrat, am recunoscut aranjamentul de anul trecut: zonele de shopping, chill și food erau în același loc. Am purces, cu ajutorul experienței acumulate, să îmi iau cardul contactless de la niște gherete mai ferite unde coada era aproape inexistentă. În mai puțin de 10 minute de la intrare deja stăteam pe iarbă cu o bere-n mână (poza de mai jos). Excelent!

Summer Well 2016
Cam același aranjament ca anul trecut, deși părea să fie mai puțin lat. 

Am întins o păturică la o distanța convenabilă de bar și am purces la a urmări ce se întâmpla în depărtare pe scenă: formații micuțe care își făceau numărul cu o răceală tipică celor care au scos doar un hit în toată cariera lor. Trend care a continuat cu mici excepții (Crystal Fighters) pe tot parcursul primei zile.

Chiar și Hurts au fost de o plictiseală maximă - probabil cel mai neinteresant main act pe care l-am văzut vreodată la un festival. Și nu pentru că n-au încercat, dar stilul lor muzical parcă nu se leagă prea bine de un live act. Eh.

A doua zi mă așteptam să fie semnificativ mai puțini oameni dat fiind marele concert din Piața Constituției, dar am fost surprins să văd chiar mai multi ca în prima zi. Au venit pentru Chemical, mi-am spus eu în sinea mea. Băi să vezi că nu. Veniseră pentru Years & Years. O parte chiar au plecat înainte să înceapă The Chemical Brothers.

Summer Well 2016
În labirintul gonflabil.

Frații au băgat binișor, dar și aici am vreo două cârcoteli. N-au zis și ei un Bună seara Budapesta acolo. Și-au văzut exemplar de mixat, dar puteau la fel de ușor să cânte la o nuntă prin Călărași sau în fața a 100 000 de oameni pe Wembley. Asta e. Anul ăsta Summer Well nu m-a nimerit prea bine la muzică.

Totuși, au compensat cu multe alte lucruri. Zona de mâncare a fost mai bine închegată și cu o varietate mai bogată. Activările sponsorilor au fost interesante și suficient de variate încât să te țină ocupat o bună perioadă de timp.

Despre baruri și noua metodă de plată contactless nu am nici lucruri bune și nici lucruri rele de spus. A funcționat ireproșabil, dar tot e mai înceată ca jetonul clasic. Cozi s-au format, mai ales la barul din zona de concert, dar și alea s-au mișcat relativ repede.

Un fan fact e că atunci când erau The Chemical Brothers pe scenă nu era nimeni la coadă pentru bere pentru că priorități și muzică bună.

Summer Well 2016
 În drum spre ziua 0 
În ansamblu festivalul a fost ceea ce trebuie. Un weekend de muzică și chill. Iar față de anii trecuți, cu mult mai puțini copilași și mult mai mulți liceeni/studenți. Și nu pot să închei fără să nu zic ceva de prețul abonamentelor care mi se pare că s-a mărit foarte mult față de anul trecut (260 ron vs 380) fără să simt că e justificat cumva. Probabil că formațiile au fost mai scumpe, dar cel puțin așa din exterior pot spune că am primit aceeași experiență excelentă ca și în anii trecuți.

Ca disclamer la acest articol, invitația mea dublă a fost oferită de Unicredit.

Închei cu un singur gând: Bucureștiul are nevoie de mai multe festivaluri de genul ăsta. N-am nimic cu cele din Cluj - fac o treabă excelentă - dar aș vrea și eu mai multe mai aproape de casă. Măcar două - trei!

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Prăjeală românească

Am citit (link) despre producțiile record de ulei alimentar reciclat în supermarketurile Auchan și m-am crucit. Cred că s-au crucit și ei

10 000 litri de ulei alimentar colectat pentru reciclare în toate cele 33 de magazine. Prag pe care sperau să îl depășească la sfârșitul lui 2020!!!

De fapt le-a luat doar 5 săptămâni să treacă de 10k după ce au extins programul în toată țara și au avut o campanie care oferea produse pentru fiecare 0.5 litri de ulei adus pentru reciclat.

Vă dați seama câte șnițele cu cartofi prăjiți și-au dat viața pentru a atinge performanța asta?

Eu cred că mă chinui de 2-3 ani să umplu un borcan de 750 ml cu ulei alimentar și nu prea îmi iese treaba. Am ajuns la performanța de mi-a și expirat o sticlă de ulei de floarea soarelui după o chinuitoare vacanță prezidențială de vreo doi ani.

În rest, să trăiască tigăile anti-aderente cumpărate la Black Friday-uri. Două-trei-picături de ulei și mi-am făcut treaba. Când am chef să o ard arogant scot grill-ul electric ș…

Confort termic 2.0

Pentru că tot am trecut acum vreo lună jumătate prin chinurile unei schimbări de calorifere, mi-am zis că e momentul să fac un upgrade pe zona de confort cu niște robineți termostatați.

Ăsta a fost sfatul pe care l-am primit de la toată lumea, după cel să nu schimb caloriferele de fontă. Pentru că astea noi nu încălzesc la fel de bine și nu păstrează căldura la fel de mult timp.

Singurul care mi-a zis că nu or să fie probleme a fost meșterul.

„Dacă le dimensionezi puterea corect nu o să ai probleme”

Zis și făcut. Am aplicat formula de mai jos și am cumpărat în concordanță.

Până acum sunt mulțumit de rezultate și în casă e mai cald ca niciodată. Dar odată cu controlul ăsta sporit al temperaturii a venit involuntar următoarea problemă: care e temperatura ideală pe care ar trebui să am în casă?

Ochiometric am zis că e 24 de grade și am setat toți robineții în concordanță, iar acum temperatura prin zona unde are acces câinele (dormitor-hol-sufragerie) e undeva între 24 și 25 de grade. Și…