Treceți la conținutul principal

Mâncare & Design și Night Market by Chef Foa


Meat Busters
Același meniu ca și la Bucharest Street Festival
Din categoria niciun weekend fără street food, ieri am ajuns pe la ora 5 la happeningul de la Piață Amzei. Printre tradiționalii pensionari și angrosiști și-au făcut loc vreo 3-4 food truck-uri de la Bucharest Street Festival - inclusiv deja celebrii, pe newsfeed-ul meu cel puțin, Meat Busters și al lor pulled pork.

Și dacă tot vorbim de spectacol, sosul ăsta românesc merită și el o menționare. E iute, dar nu în zona sutelor de mii pe Scoville. Fix cât trebuie ca să impresionezi pe cineva care nu mănâncă extrem de picant.

sos iute hot gipsy
Dacă nu mă înșeală memoria, aveau promoție: 2 sticle la 40 de lei. 

Atmosfera era puțin cam tristă când am ajuns și nu s-a schimbat cu mult nici după vreo două beri. Poate era de la soare, poate nu se atinsese numărul optim de hipsteri pe metrul pătrat, poate era și din cauza lipsei unui concept clar al evenimentului, cert e că ceva dădea cu virgulă. Am plecat când deja cozile la mâncare și bătură atingeau sfertul academic.

Obiectivul important al zilei de ieri era de fapt a doua ediție a Night Market-ului by Chef Foa. Auzisem lucruri bune despre prima ediție încât abia așteptam să văd și eu ce este găselnița asta a Kaufland-ului. E street food, e festival al berii, ce este?

coaste la Night Market by Chef Foa
Între noi fie vorba, sosul ăsta de roșii de pe coaste a fost cel care a făcut diferența. 

Am ajuns destul de târziu în parcarea de pe Barbu Văcărescu și părea să fie un mix între cele două. Băncuțe și mese a la orice festival al berii din Piața Constituției, dar pe care de data asta stăteau hipsteri ultra aranjați și prințese de BoA în locul bețivilor de cartier.

De jur împrejur fiecare stand de mâncare era la turație maximă și cu o coadă pe măsura agitației din spatele tarabei. Am încercat un burrito, de fapt un baby burrito, și a fost excelent. Am continuat cu niște coaste și mi-am spus wow. So &^%# good. Știe Foa câte ceva despre mâncare.


Am mai testat niște vită la wok și un sandviș cu pastramă. Prima nu m-a impresionat, dar pastrama aia a fost de vis și aici s-ar putea să aibă partea lui de vină și Hădean care tot meșterea de zor la ea.

Se simte diferența între un profesionist care gătește pe stradă și un amator care s-a apucat de asta acum câteva luni. Tocmai din cauza asta nici n-aș putea să compar cele două evenimente.

Vită la wok cu extra pătrunjelul pe care mi l-am dorit
Ca prețuri oricum erau tot p-acolo - porția de orice era pe la 20 de lei.

Night Market-ul a fost mai pe gustul meu, dacă e să zic pe bune. Chit că a fost mai aglomerat, cu cozi mai lungi și cu Moonlight Breakfast care veniseră doar cu un DJ set (wtf?!), a fost mai cinstit. Cu mai puțin storytelling și cu mai mult gust. Cam cum ar trebui să fie un astfel de eveniment.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…