Treceți la conținutul principal

Mâncare & Design și Night Market by Chef Foa


Meat Busters
Același meniu ca și la Bucharest Street Festival
Din categoria niciun weekend fără street food, ieri am ajuns pe la ora 5 la happeningul de la Piață Amzei. Printre tradiționalii pensionari și angrosiști și-au făcut loc vreo 3-4 food truck-uri de la Bucharest Street Festival - inclusiv deja celebrii, pe newsfeed-ul meu cel puțin, Meat Busters și al lor pulled pork.

Și dacă tot vorbim de spectacol, sosul ăsta românesc merită și el o menționare. E iute, dar nu în zona sutelor de mii pe Scoville. Fix cât trebuie ca să impresionezi pe cineva care nu mănâncă extrem de picant.

sos iute hot gipsy
Dacă nu mă înșeală memoria, aveau promoție: 2 sticle la 40 de lei. 

Atmosfera era puțin cam tristă când am ajuns și nu s-a schimbat cu mult nici după vreo două beri. Poate era de la soare, poate nu se atinsese numărul optim de hipsteri pe metrul pătrat, poate era și din cauza lipsei unui concept clar al evenimentului, cert e că ceva dădea cu virgulă. Am plecat când deja cozile la mâncare și bătură atingeau sfertul academic.

Obiectivul important al zilei de ieri era de fapt a doua ediție a Night Market-ului by Chef Foa. Auzisem lucruri bune despre prima ediție încât abia așteptam să văd și eu ce este găselnița asta a Kaufland-ului. E street food, e festival al berii, ce este?

coaste la Night Market by Chef Foa
Între noi fie vorba, sosul ăsta de roșii de pe coaste a fost cel care a făcut diferența. 

Am ajuns destul de târziu în parcarea de pe Barbu Văcărescu și părea să fie un mix între cele două. Băncuțe și mese a la orice festival al berii din Piața Constituției, dar pe care de data asta stăteau hipsteri ultra aranjați și prințese de BoA în locul bețivilor de cartier.

De jur împrejur fiecare stand de mâncare era la turație maximă și cu o coadă pe măsura agitației din spatele tarabei. Am încercat un burrito, de fapt un baby burrito, și a fost excelent. Am continuat cu niște coaste și mi-am spus wow. So &^%# good. Știe Foa câte ceva despre mâncare.


Am mai testat niște vită la wok și un sandviș cu pastramă. Prima nu m-a impresionat, dar pastrama aia a fost de vis și aici s-ar putea să aibă partea lui de vină și Hădean care tot meșterea de zor la ea.

Se simte diferența între un profesionist care gătește pe stradă și un amator care s-a apucat de asta acum câteva luni. Tocmai din cauza asta nici n-aș putea să compar cele două evenimente.

Vită la wok cu extra pătrunjelul pe care mi l-am dorit
Ca prețuri oricum erau tot p-acolo - porția de orice era pe la 20 de lei.

Night Market-ul a fost mai pe gustul meu, dacă e să zic pe bune. Chit că a fost mai aglomerat, cu cozi mai lungi și cu Moonlight Breakfast care veniseră doar cu un DJ set (wtf?!), a fost mai cinstit. Cu mai puțin storytelling și cu mai mult gust. Cam cum ar trebui să fie un astfel de eveniment.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Nu mai donați căcaturi!

Pe bune.

Dacă nu puteți să îl mai puteți purta voi nu înseamnă că cineva mai sărac îl va purta cu mândrie.

Nu mai umiliți săracii cu haine rupte care au trecut de mult de vremea în care puteau să devină cu mândrie cârpe de șters pe jos.

Donatul e despre lucruri de care nu mai ai nevoie nu despre lucruri pe care ai vrea să le arunci.

Destul de rezonabil, nu?

Acum vreo săptămână eram la deschiderea The Empty Shop, un magazin temporar din Promenada unde poți dona hainele de care nu mai nevoie, și printre discursurile interminabile și opulența gratuită pentru un astfel de eveniment, cineva de la Crucea Roși a amintit așa în treacăt că lucrurile pe care le donăm ar trebui să fie cât de cât de calitate.

Vă dați seama cât de gravă este situația dacă la un eveniment privat cineva a simțit să zică asta pe scenă?

În altă ordine de idei, mai poți până pe 19 mai să donezi hainele pe care nu le mai porți/vrei la Empty Shop.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Prime impresii: Garmin Instinct după o lună de utilizare

Acum vreo două luni mi-am schimbat bateria la vechea brățară de fitness (Garmin Vivofit 2) și presupun că am făcut ceva greșit pentru că în câteva zile a luat apă la duș și dus a fost. La început discret cu jumătate de ecran ars, ca apoi senzorii să se ducă în vacanță după aproape 8500 de kilometri în care am fost împreună. Asta e, se mai întâmplă.

N-am plâns prea mult după ea și m-am reîntors la G-shock-ul vechi care între timp a devenit destul de stângaci de purtat la outfit-urile adoptate după 30 de ani. Nu vreau să se înțeleagă că am descoperit fashionul masculin și acum mă uit cu dispreț la ce purtam la 20iș de ani, dar unele schimbări pe ici pe colo s-au tot întâmplat în anii ăștia. 
Așa că am ajuns să mă uit la o nouă brățară/ceas de fitness care să fie similară cu vechiul Vivofit: autonomie a bateriei în luni/ani, construcție robustă pentru că n-am chef să dădăcesc un accesoriu și suficient de accesibil ca preț ca să se justifice stilului semi sedentar de viață pe care îl am. …