Treceți la conținutul principal

Mâncare & Design și Night Market by Chef Foa


Meat Busters
Același meniu ca și la Bucharest Street Festival
Din categoria niciun weekend fără street food, ieri am ajuns pe la ora 5 la happeningul de la Piață Amzei. Printre tradiționalii pensionari și angrosiști și-au făcut loc vreo 3-4 food truck-uri de la Bucharest Street Festival - inclusiv deja celebrii, pe newsfeed-ul meu cel puțin, Meat Busters și al lor pulled pork.

Și dacă tot vorbim de spectacol, sosul ăsta românesc merită și el o menționare. E iute, dar nu în zona sutelor de mii pe Scoville. Fix cât trebuie ca să impresionezi pe cineva care nu mănâncă extrem de picant.

sos iute hot gipsy
Dacă nu mă înșeală memoria, aveau promoție: 2 sticle la 40 de lei. 

Atmosfera era puțin cam tristă când am ajuns și nu s-a schimbat cu mult nici după vreo două beri. Poate era de la soare, poate nu se atinsese numărul optim de hipsteri pe metrul pătrat, poate era și din cauza lipsei unui concept clar al evenimentului, cert e că ceva dădea cu virgulă. Am plecat când deja cozile la mâncare și bătură atingeau sfertul academic.

Obiectivul important al zilei de ieri era de fapt a doua ediție a Night Market-ului by Chef Foa. Auzisem lucruri bune despre prima ediție încât abia așteptam să văd și eu ce este găselnița asta a Kaufland-ului. E street food, e festival al berii, ce este?

coaste la Night Market by Chef Foa
Între noi fie vorba, sosul ăsta de roșii de pe coaste a fost cel care a făcut diferența. 

Am ajuns destul de târziu în parcarea de pe Barbu Văcărescu și părea să fie un mix între cele două. Băncuțe și mese a la orice festival al berii din Piața Constituției, dar pe care de data asta stăteau hipsteri ultra aranjați și prințese de BoA în locul bețivilor de cartier.

De jur împrejur fiecare stand de mâncare era la turație maximă și cu o coadă pe măsura agitației din spatele tarabei. Am încercat un burrito, de fapt un baby burrito, și a fost excelent. Am continuat cu niște coaste și mi-am spus wow. So &^%# good. Știe Foa câte ceva despre mâncare.


Am mai testat niște vită la wok și un sandviș cu pastramă. Prima nu m-a impresionat, dar pastrama aia a fost de vis și aici s-ar putea să aibă partea lui de vină și Hădean care tot meșterea de zor la ea.

Se simte diferența între un profesionist care gătește pe stradă și un amator care s-a apucat de asta acum câteva luni. Tocmai din cauza asta nici n-aș putea să compar cele două evenimente.

Vită la wok cu extra pătrunjelul pe care mi l-am dorit
Ca prețuri oricum erau tot p-acolo - porția de orice era pe la 20 de lei.

Night Market-ul a fost mai pe gustul meu, dacă e să zic pe bune. Chit că a fost mai aglomerat, cu cozi mai lungi și cu Moonlight Breakfast care veniseră doar cu un DJ set (wtf?!), a fost mai cinstit. Cu mai puțin storytelling și cu mai mult gust. Cam cum ar trebui să fie un astfel de eveniment.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…