Treceți la conținutul principal

Mâncare & Design și Night Market by Chef Foa


Meat Busters
Același meniu ca și la Bucharest Street Festival
Din categoria niciun weekend fără street food, ieri am ajuns pe la ora 5 la happeningul de la Piață Amzei. Printre tradiționalii pensionari și angrosiști și-au făcut loc vreo 3-4 food truck-uri de la Bucharest Street Festival - inclusiv deja celebrii, pe newsfeed-ul meu cel puțin, Meat Busters și al lor pulled pork.

Și dacă tot vorbim de spectacol, sosul ăsta românesc merită și el o menționare. E iute, dar nu în zona sutelor de mii pe Scoville. Fix cât trebuie ca să impresionezi pe cineva care nu mănâncă extrem de picant.

sos iute hot gipsy
Dacă nu mă înșeală memoria, aveau promoție: 2 sticle la 40 de lei. 

Atmosfera era puțin cam tristă când am ajuns și nu s-a schimbat cu mult nici după vreo două beri. Poate era de la soare, poate nu se atinsese numărul optim de hipsteri pe metrul pătrat, poate era și din cauza lipsei unui concept clar al evenimentului, cert e că ceva dădea cu virgulă. Am plecat când deja cozile la mâncare și bătură atingeau sfertul academic.

Obiectivul important al zilei de ieri era de fapt a doua ediție a Night Market-ului by Chef Foa. Auzisem lucruri bune despre prima ediție încât abia așteptam să văd și eu ce este găselnița asta a Kaufland-ului. E street food, e festival al berii, ce este?

coaste la Night Market by Chef Foa
Între noi fie vorba, sosul ăsta de roșii de pe coaste a fost cel care a făcut diferența. 

Am ajuns destul de târziu în parcarea de pe Barbu Văcărescu și părea să fie un mix între cele două. Băncuțe și mese a la orice festival al berii din Piața Constituției, dar pe care de data asta stăteau hipsteri ultra aranjați și prințese de BoA în locul bețivilor de cartier.

De jur împrejur fiecare stand de mâncare era la turație maximă și cu o coadă pe măsura agitației din spatele tarabei. Am încercat un burrito, de fapt un baby burrito, și a fost excelent. Am continuat cu niște coaste și mi-am spus wow. So &^%# good. Știe Foa câte ceva despre mâncare.


Am mai testat niște vită la wok și un sandviș cu pastramă. Prima nu m-a impresionat, dar pastrama aia a fost de vis și aici s-ar putea să aibă partea lui de vină și Hădean care tot meșterea de zor la ea.

Se simte diferența între un profesionist care gătește pe stradă și un amator care s-a apucat de asta acum câteva luni. Tocmai din cauza asta nici n-aș putea să compar cele două evenimente.

Vită la wok cu extra pătrunjelul pe care mi l-am dorit
Ca prețuri oricum erau tot p-acolo - porția de orice era pe la 20 de lei.

Night Market-ul a fost mai pe gustul meu, dacă e să zic pe bune. Chit că a fost mai aglomerat, cu cozi mai lungi și cu Moonlight Breakfast care veniseră doar cu un DJ set (wtf?!), a fost mai cinstit. Cu mai puțin storytelling și cu mai mult gust. Cam cum ar trebui să fie un astfel de eveniment.

Comentarii

Postări Populare

Al Doilea Război Mondial și al său vlog săptămânal

Indy Neidell acum 4 ani a venit cu o idee genială pentru bărbați care au citit Sven Hassel în copilărie pasionații de istorie: un documentar cronologic pe YouTube pornit la comemorarea începutului Primului Război Mondial care săptămânal prezenta ce se întâmpla acum 100 de ani pe front. Practic e ca și cum ai urmări un mini jurnal de știri din timpul războiului.

4 ani mai târziu canalul are mai bine de 600 de video-uri care împreună au acumulat undeva pe la 145 de milioane de vizualizări, urmând ca acum în noiembrie să pregătească ultimul video odată cu terminarea războiului.  Primul video al proiectului a început puternic cu vreo 2.4 milioane de entuziaști, dar pe parcurs audiența s-a stabilizat pe la 140 000 de spectatori per episod.

Era de așteptat. Între cele două războaie, primul nu cred că este preferatul multora și scriind asta îmi dau seama cât de ușor poate să fie scos din context. Cu toate astea, cred că eram mai mulți care abia așteptam seria cu al Doilea Război Mondial să …

.calif se lansează la punct fix

Cele mai bune idei sunt în general extrem de simple și premizele de la care pleacă sunt pe înțelesul tuturor. Cam așa stă treaba și când vrei să faci o campanie mișto. Te gândești la niște insight-uri simple și încerci să construiești ceva mișto pe prima idee care îți trece prin cap. Idee care de mai multe ori decât e statistic acceptabil e și cea mai bună. Greul începe abia când vrei să convingi clientul de justețea cauzei tale.

Trecând peste produsele pe care le savurez ocazional cu plăcere, lucru care îmi place cel mai mult la Calif e că sunt fani ai ideilor astea simple. Îmi imaginez că discuția despre activarea de la Biz Seaside Camp a mers cam așa.
- Trebuie să facem ceva la camp că între timp ne-am rebranduit în .calif
- Punct. Punct și de la capăt. Punct fix. Hmmm.
- Ce mai e la punct fix? Săritura cu parașuta.
- Gata! Asta e.
- Luăm niște parașutiști să sară la punct fix.
.calif gen
- Haaahhahah. Haide să facem asta.  Și au făcut-o ieri.

Anul trecut livrau dill-uri și kebun…

Noroc cu datingul online pentru că altfel vedeam cupluri doar la zoo

Știu că nu s-a uitat nimeni aseară la #GospodarFărăPereche, dar aveți noroc cu mine că pot să vă fac un rezumat la ce se mai întâmplă în afara bulei. Ieri a fost prima emisiune unde gospodarii noștri single au dat pentru a nu știu câta oară cu realitatea crudă din zona de dating la țără. 

Oamenii noștri înainte de toate par să fie destul de muncitori. Unii cu mai mult noroc decât alții, dar în esență fiecare avea o curte îngrijită și o burtică de bere. Deci cumva înstăriți pentru că n-ai cum să fii sărac mort și să ai burtă de bere. Să faci burtă de bere este o investiție destul de mare de timp și bani.

Unii erau cu studii superioare, alții aveau ceva înclinații artistice, cert e că toți se curățau destul de bine într-un costum mai de Doamne-ajută sau măcar un trening din ăla mai bun. Personalități variate la fel de mult ca simțul umorului și al ridicolului pe care te aștepți să îl aibă o persoană care participă la o astfel de emisiune. Pe scurt, nici chiar Brad Pitts, dar nici Harve…