Treceți la conținutul principal

O boală de care suferă majoritatea scurtmetrajelor românești de animatie

Scurtmetrajele romanesti de la Animest 2016

Aseară m-am încărcat iar cu multă răbdare să văd ce minunății a mai produs școala românească de animație prezentă la Anim'est. Știam din anii precedenți că n-ar trebui să am așteptări prea mari, dar mi-am zis că poate anul ăsta este mai bine. N-a fost.

Primul scurtmetraj a fost o prăjeala maximă de aproape 18 minute la care cică s-a muncit 5 4 ani. Nu contest munca, judec doar lipsa unei povești ce aștepta să fie spusă în cele 7-8 stiluri diferite de animație folosită. Un fel de animație cu de toate care te lasă cu un regret după ce o savurezi. Stai și te uiți ca vițelul la poarta 9 și nu înțelegi ce a vrut să zică autorul.

Asta e boala de care au suferit majoritate animaților văzute aseară: animăm dar nu știm ce sau de ce. Ce am vrea să transmitem publicului. Care e povestea din spate. Sau dacă trăirea noastră ca autor e una care să rezoneze și cu alți oameni care sunt prea leneși să caute semnificații ascunse în opera noastră.

A fost atât de dezamăgitor ce am văzut că nici n-am putut să o judec pe doamna din fața mea care o bună parte din timp a ales să stea pe telefon scrollând de vreo 6-7 ori fără perspectivă prin același newsfeed neschimbat de Facebook.

Mie îmi place să cred că dacă tot te înhami la 3-6-8-60 de luni de lucru la acest proiect, ai în cap o finalitate care să fie entertaining. Care să aibă o logică ușor de dibuit de cineva care nu te cunoaște. Dar nu. Bătaia pe spate din partea prietenilor prea rușinați să zică băi, dar n-am înțeles nimic pare că este suficient pentru acești animatori aspiranți.

Este păcat și cumva cred că ar trebuie să le fie și rușine în momentul în care văd producțiile internaționale participante la Anim'est. Și aici nu vorbesc de animația în sine și cât de bine este sau nu făcută, vorbesc de concept. De poveste. De lucrul ăla care stârnește emoție. Ăsta ar trebui să consume mare parte din timpul efectiv de producție a scurtmetrajului. Nu munca de zilier în animație.

Poate citește cineva asta înainte să pornească următorul proiect de animație pentru competiția națională Anim'est din 2017. Mi-ar plăcea să nu-mi mai dau mental facepalm-uri la proiecția de anul viitor. Sau să aplaud de rușinea celor din sală. Aș vrea să mă ridic în picioare și să fluier ca un țăran. Să ma duc după proiecție să strâng mâna autorului și să îi zic Excelent făcut! Poate la anu...

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Cam așa funcționează social media justice

Dă play video-ului. Uită-te cele 5 minute. Bagă la cap ce vrei să bagi la cap și gândește-te câte revoluții de canapea am avut în ultimul an. Reclama asta era până într-un punct o reproducere fidelă a modului în care funcționează falsa asta agitație pe social media pentru diferite cauze.

Nervi. Cuvinte. Agitație. Totul preț de câteva zile până când vine următoarea criză. Nici n-ai timp să te apuci să schimbi ceva pentru că automat algoritmul îți împinge sub nas următorul lucru pe care să te enervezi fără vreo finalitate. Și tot așa ajungi apoi la sfârșit de an să faci doar un bilanț de like-uri, nu și de lucruri schimbate.

Și atunci de ce tot acest efort?

Mai ales când poți să o arzi pe burghezie și să faci lucrurile să se întâmple în jurul tău, nu pe Internet.

A întors-o la Tineretului - hack în jocul Metrorex 2018

Dacă e un lucru care aproape mi-a făcut capul să explodeze în 2018, atunci cu siguranță e vorba de momentul în care am aflat de hack-ul Unirii-Tineretului pentru atunci când serverele Metrorex dau p-afară. Pentru atunci când tot felul de amatori se opresc pe scara rulantă să facă poze pentru social media la aglomerația deja cotidiană.

Ei bine, atunci când tu strângi like-uri pe Facebook, veteranii fac uz de hack-ul ăsta și îți râd în nas când nici în al 4-lea metrou spre Pipera n-ai fost în stare să urci. Și tot ce trebuia să faci era atât de simplu: să iei metroul o stație invers, spre Tineretului, ca apoi să te urci în metroul spre Pipera de acolo fără îmbulzeală și nervi. Bum!! Mindfuck total.

Hai că vă las câteva clipe să vă reveniți de la aceasta incursiune în afara cubului...

#10yearchallenge, păi nu?

Între pozele astea sunt 10 ani diferență și cel puțin o mână de gel în minus. E posibil să fie și vreo 2-3 kilograme în minus în a doua, dar astea sunt doar speculații.

Uitându-mă la ce au pus ceilalți oameni pe hashtag nu îmi dau seama dacă e de bine sau de rău că diferențele sunt atât de mici. E ca și cum n-am înțeles nimic din ăștia 10 ani.