Treceți la conținutul principal

Ce faci atunci când timeline-ul tău plânge după un eveniment cultural?


Până acum câteva zile nu mi-am pus întrebarea asta pentru că sunt prea leneș pentru a merge undeva din obligație, mai ales pentru o mână de like-uri, dar văd că se practică ieșirile astea culturale pentru că trebuie. Am fost în weekend pe la SoNoRo și rândurile din spate erau ticsite de oameni care n-aveau chef să fie acolo. Astea fiind rândurile ce erau exclusiv destinate celor cu invitații.

Am stat fix în penultimul rând pe centru și am observat discret între piese ce fac cei din jurul meu.

Puțin mai în față pe dreapta era bloggerița de fashion cu al său +1 hipsteresco-intelectual. Au plecat la pauză, dar până atunci s-au îmbrățișat, pipăit, pupat și selfie-uit ca în filmele cu adolescenți. A pus pe Instagram un selfie și un post aspirațional în care a tag-uit aiurea profilul @sonoro care nu ține de festival. Bravo. 400 de like-uri.

În spate pe stânga a stat un alt cuplu de oameni faimoși pe Instagram. Au rezistat cu stoicism la prima parte a seriei de concerte, dar la a doua au decis că time-line-ul e mai important așa că au stat cu nasul în telefoane până la final. Măcar au stat în ultimul rând și n-au deranjat - prea mult.

Pe săraca fată a apucat-o o tuse în serie pe care a încercat să o înăbușească cât a putut ea de bine înainte să cedeze și să iasă afară. Dar credeți că asta a oprit privirile pline de venin întoarse 4 rânduri mai din față? Păi?  Cred că scăpa mai ușor dacă îi suna telefonul și se apuca să vorbească la el pe speaker.

Tot pe lângă mine au stat două doamne cunoscătoare muzicii clasice, dar care în același timp nu se mai văzuseră de mult timp așa că bârfă a câștigat în detrimentul spectacolului. Cel puțin în prima parte. În a doua au isprăvit tot ce aveau de povestit așa că s-au concentrat mai mult pe ce bârfă nouă au prietenele de pe Internet.

Ăsta e un lucru pe care sincer nu îl înțeleg. Dacă tot nu-ți place de ce nu te cari de la piesă? Selfie-ul s-a făcut, poți să o tai elegant și să te bucuri de restul serii. Nu să stai chircit pe un scaun incomod ascultând ceva ce e clar ca luciul lui Agassi că nu te interesează. Dar așa sunt eu, mai țăran de felul meu. Poate n-am prins eu șpilul masochismului cultural.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Nu mai donați căcaturi!

Pe bune.

Dacă nu puteți să îl mai puteți purta voi nu înseamnă că cineva mai sărac îl va purta cu mândrie.

Nu mai umiliți săracii cu haine rupte care au trecut de mult de vremea în care puteau să devină cu mândrie cârpe de șters pe jos.

Donatul e despre lucruri de care nu mai ai nevoie nu despre lucruri pe care ai vrea să le arunci.

Destul de rezonabil, nu?

Acum vreo săptămână eram la deschiderea The Empty Shop, un magazin temporar din Promenada unde poți dona hainele de care nu mai nevoie, și printre discursurile interminabile și opulența gratuită pentru un astfel de eveniment, cineva de la Crucea Roși a amintit așa în treacăt că lucrurile pe care le donăm ar trebui să fie cât de cât de calitate.

Vă dați seama cât de gravă este situația dacă la un eveniment privat cineva a simțit să zică asta pe scenă?

În altă ordine de idei, mai poți până pe 19 mai să donezi hainele pe care nu le mai porți/vrei la Empty Shop.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Prime impresii: Garmin Instinct după o lună de utilizare

Acum vreo două luni mi-am schimbat bateria la vechea brățară de fitness (Garmin Vivofit 2) și presupun că am făcut ceva greșit pentru că în câteva zile a luat apă la duș și dus a fost. La început discret cu jumătate de ecran ars, ca apoi senzorii să se ducă în vacanță după aproape 8500 de kilometri în care am fost împreună. Asta e, se mai întâmplă.

N-am plâns prea mult după ea și m-am reîntors la G-shock-ul vechi care între timp a devenit destul de stângaci de purtat la outfit-urile adoptate după 30 de ani. Nu vreau să se înțeleagă că am descoperit fashionul masculin și acum mă uit cu dispreț la ce purtam la 20iș de ani, dar unele schimbări pe ici pe colo s-au tot întâmplat în anii ăștia. 
Așa că am ajuns să mă uit la o nouă brățară/ceas de fitness care să fie similară cu vechiul Vivofit: autonomie a bateriei în luni/ani, construcție robustă pentru că n-am chef să dădăcesc un accesoriu și suficient de accesibil ca preț ca să se justifice stilului semi sedentar de viață pe care îl am. …