Treceți la conținutul principal

Ce faci atunci când timeline-ul tău plânge după un eveniment cultural?


Până acum câteva zile nu mi-am pus întrebarea asta pentru că sunt prea leneș pentru a merge undeva din obligație, mai ales pentru o mână de like-uri, dar văd că se practică ieșirile astea culturale pentru că trebuie. Am fost în weekend pe la SoNoRo și rândurile din spate erau ticsite de oameni care n-aveau chef să fie acolo. Astea fiind rândurile ce erau exclusiv destinate celor cu invitații.

Am stat fix în penultimul rând pe centru și am observat discret între piese ce fac cei din jurul meu.

Puțin mai în față pe dreapta era bloggerița de fashion cu al său +1 hipsteresco-intelectual. Au plecat la pauză, dar până atunci s-au îmbrățișat, pipăit, pupat și selfie-uit ca în filmele cu adolescenți. A pus pe Instagram un selfie și un post aspirațional în care a tag-uit aiurea profilul @sonoro care nu ține de festival. Bravo. 400 de like-uri.

În spate pe stânga a stat un alt cuplu de oameni faimoși pe Instagram. Au rezistat cu stoicism la prima parte a seriei de concerte, dar la a doua au decis că time-line-ul e mai important așa că au stat cu nasul în telefoane până la final. Măcar au stat în ultimul rând și n-au deranjat - prea mult.

Pe săraca fată a apucat-o o tuse în serie pe care a încercat să o înăbușească cât a putut ea de bine înainte să cedeze și să iasă afară. Dar credeți că asta a oprit privirile pline de venin întoarse 4 rânduri mai din față? Păi?  Cred că scăpa mai ușor dacă îi suna telefonul și se apuca să vorbească la el pe speaker.

Tot pe lângă mine au stat două doamne cunoscătoare muzicii clasice, dar care în același timp nu se mai văzuseră de mult timp așa că bârfă a câștigat în detrimentul spectacolului. Cel puțin în prima parte. În a doua au isprăvit tot ce aveau de povestit așa că s-au concentrat mai mult pe ce bârfă nouă au prietenele de pe Internet.

Ăsta e un lucru pe care sincer nu îl înțeleg. Dacă tot nu-ți place de ce nu te cari de la piesă? Selfie-ul s-a făcut, poți să o tai elegant și să te bucuri de restul serii. Nu să stai chircit pe un scaun incomod ascultând ceva ce e clar ca luciul lui Agassi că nu te interesează. Dar așa sunt eu, mai țăran de felul meu. Poate n-am prins eu șpilul masochismului cultural.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…