Treceți la conținutul principal

Hiro Sushi - un nou sushi place pe Dorobanți

Poză furată cu nesimțire de la Radu Tudoroiu ce a fost mai prolific aseară și a și apucat să fotografieze mâncarea. 

Dorobanți a ajuns cumva să fie inima japoneză a capitalei. Este puțin ironic având în vedere cât de certate sunt majoritatea restaurantelor cu peștele proaspăt, dar nevoia hipstărească a făcut ca pe o o distanță de jumătate de kilometru să găsești acum vreo 4 restaurante japoneze.

Hiro Sushi e cel mai nou dintre ele pentru că ieri a fost deschiderea oficială și pentru că am fost și eu la deschidere. Cunoscătorii în ale sushiului îmi vor da peste bot și se vor jura că el e deschis de vreo 2 luni și aici n-aș putea să îi contrazic. Eu abia aseară am aflat de el.

Locul este unul micuț, dar bine compartimentat. Se laudă cu până la 80 de locuri pentru evenimente și tind să îi cred că vor face față cu succes în organizarea lor. Întreg personalul a fost pe jeratic ieri cu platouri de sushi-uri pentru o mulțime impresionată de oameni și mâncarea a fost consecventă pe tot parcursul serii.

Se poziționeze ca un sushi place ce nu te face să plângi când nu e zi de salariu și asta se verifică ușor când răsfoiești meniul de pe site site. Au și varietate pentru cei care nu sunt extrem de prietenoși cu peștele crud, dar piesele de rezistență sunt printre cele 50 de tipuri de sushi. Cei doi bucătari sunt școliți în arta asta prin Norvegia și Cipru, iar rezultatul este un sushi bun - cinstit - fără prea mult puf și background story hipstăresc.

#casăștiți

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…