Treceți la conținutul principal

5 poze de la Romanian Kitsch Museum

5 poze de la Romanian Kitsch Museum

Unde să faci un Muzeu al Kitsch-ului Românesc dacă nu în Centrul Vechi? Ei bine aseară a fost deschiderea acestei mici bijuterii de amintiri de pe strada Covaci. Am urcat la etajul 2 unde am fost întâmpinat de hostesse pițipoance, lăutari și pahare cu șampanie ieftină. Fix cum trebuie.

Invitații erau și ei într-un mare fel îmbrăcați și întreaga experiență a fost bombă vizuală de culori pastelate. Bomba adevărată au dat-o platourile cu mititei și trebuie să recunosc că am contribuit și eu pe zona olfactivă cu niște transpirație veritabilă care a dat fix nota aia de autenticitate întregii experiențe.

Muzeul este unul micuț și gândit în mod special pentru străini. Nu zic că nu o să ne impresioneze și pe noi românii, dar la noi zâmbetele sunt puțin complice. Mai tot ce vezi acolo nu reprezintă o realitate îndepărtată, este suficient să ieși puțin pe la țară să poți admira kitsch-ul la el acasă. De asta, s-ar părea, că noi românii avem și un tarif special de intrare: 20 de lei.

Străinii vor trebui să scoată 30 de lei sau 6.5 euro din buzunar pentru a se bucura de o doză veritabilă de România, deși am senzația că oricum și-au luat micro doza îndată ce au pășit în Centrul Vechi.

Acestea fiind zise, vă recomand să dați o fugă fără prea mari așteptări. E ceva ce ați mai văzut și poate unii dintre voi, eu cu siguranță, aveți chiar în acest moment prin casă. Nu știu de voi, dar eu de câinele ăla de porțelan cu piciorul rupt și lipit cu superglue în copilărie nu mă voi despărți prea curând.

Las mai jos niște poze ca să vă faceți o idee.

5 poze de la Romanian Kitsch Museum

5 poze de la Romanian Kitsch Museum

5 poze de la Romanian Kitsch Museum

5 poze de la Romanian Kitsch Museum

Btw, tipul care a deschis Romanian Kitsch Museum a zis că acceptă donații de mostre de kitsch și asigură și transportul lor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…