Treceți la conținutul principal

Star Trek Discovery - învrăjbitorul de tocilari


Ieri de dimineață, după ce mi-am plimbat câinele regulamentar pe la 6 dimineață, m-am așezat în fund în sufragerie să mă uit la noul Star Trek. Evitasem să citesc spoilere despre el la Radu așa că experiența a fost una nealterată de părerile altora.

Trec 45 de minute și se încheie primul episod, cârâi nițel că te lasă ca la sfârșitul unui sezon de TNG, dar apoi văd că pornește al doilea așa că automat mă uit la ceas să văd cât binging pot să fac înainte să mă duc la birou. Se termină regulamentar și al doilea episod și purced să merg la birou. Asta a fost prima reacție după ce am văzut primele două episoade din Star Trek Discovery.

Ajuns la birou citesc ce scrie Radu și îmi zic că e pe acolo - vorbește despre serial ca un cunoscător cât de cât al universului Star Trek.  Nu trec câteva ore și văd că s-a trezit și celălalt tocilar-cititor și autor de sci fi-uri, Ovidiu, să scrie despre serial. Se îngroașă treaba, îmi zic eu în gând. Ovidiu le dă și el bine pe blog din perspectiva finului cunoscător, dar și el a trecut pe lângă principala idee.

Star Trek Discovery este o progenitură a vechilor serii și a filmelor noi care în acest moment are toate șansele să devină un clasic. Începutul, după cum bine punctează și Ovidiu, este semnificativ mai bun față de ce tot ce am văzut în universul ăsta - chiar dacă mie personal mi se pare că s-a vrut mai mult film de lung metraj decât episod de serial.

Mie mi-a plăcut pentru că păstrează toate stereotipurile unui Star Trek de odinioară: cămașă roșie moare, pupitrele de comandă explodează și rănesc doar extra-urile, sfidarea ordinelor e o treabă la ordinea zilei, cei mai importanți oameni de pe navă merg în cele mai periculoase misiuni și actorii au o carismă echivalentă unei conserve cu fasole. Fâs.

Dar ăsta e Star Trek, așa a fost și așa o să fie, sper.

Ce nu mi-a plăcut cu adevărat sunt implicațiile pe care povestea actuală s-ar putea să le aducă pe viitorul serie. Să explic. Povestea cum a fost ea în primele 2 episoade nu are probleme de a câștiga puncte pentru credibilitate în universul Star Trek, dar nu e nimic mai mult decât un scenariu de film de acțiune. Nu e ceva la care să visezi. Nu e o Federație care te face să aspiri pentru un viitor mai bun.

Poate așa o să fie tot serialul sau poate n-au avut cum să includă doza asta de aspirațional în primele episoade deja burdușite de informație, dar pentru mine asta reprezinta Star Trek. Nu explozii. Nu nave. Nu tot felul adversari care mai de care pe măsură. Nu. Star Trek este o idee. O utopie pentru un viitor mai bun, iar asta nu am văzut în primele 2 episoade.

E posibil să mă înșel, dar asta voi afla în episoadele următoare. Momentan i-aș da un 7/10.

Comentarii

  1. Până acum mi se pare decent, deși, după cum ai menționat, in primele două episoade parcă au comprimat prea multă informație. În loc să fie suc natural de fructe, bogat in vitamine, a ieșit un Supradyn cu de toate.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…