Treceți la conținutul principal

Material nou în programa școlii de grătargii: documentarul Barbecue


Pentru că ieri am făcut cel mai devreme grătar de primăvara din viața mea și pentru că mai sunt oameni printre noi care nu cred în încălzirea globală, aseară am zis să mai aprofundez puțin subiectul cu un documentar despre grătare.

M-am așezat frumos în pat și am dat drumul pe Netflix a acestui documentar numit simplu Barbecue care a făcut de un gigel de pe Reddit. Zice că i-a luat aproape 3 ani și 12 țări ca să filmeze cele aproape 2 ore. Eu zic că a făcut o treabă bună, chiar dacă o lungește ca o zi de post cu influența grătarului în a aduce comunități laolaltă și a aduce oamenii mai aproape.

Dacă privești documentarul din punctul ăsta de vedere, este cam de un 5 din 10. Dacă îl iei ca pe o metodă de a mai vedea cum fac și alții grătare și lucrul ăsta poate îți dă niște idei pentru următorul grătar pe care deja îl planifici, este mai spre un 9 din 10. Dacă a n-ai mai mâncat carne de 2 săptămâni, atunci chiar îți recomand să nu te uiți că nu o să îți facă bine.

Chiar și stomacul plin, Barbecue m-a făcut să mă ling pe bot de câteva ori și să sugrum pofta de grătar atunci și acolo cu niște vin de țară și covrigei pe sfoară. După ce am scăpat de pofte, am fost în stare să mă uit cu un ochi aprig de învățăcel și să fur niște meserie, măcar la nivelul conceptual.

Nu vreau să intru în prea multe spoilere că mi se pare că n-are rost, dar documentarul e cu o mare recomandare din partea mea dacă anul ăsta ai făcut mai mult de 5 grătare cu mâna ta. Mi-a dat niște idei pentru 2018 și sper să îl corup și pe Doru Panaitescu în niște escapade din astea culinare.

Cum ziceam, e pe Netflix (cred că așa se dă link). Are aproape 2 ore. Ajută să aveți ceva bun de mâncat la el pentru că e cu pofte. Uitați-vă. Merită. Barbecue - mai că îmi vine să aprind niște cărbuni că nici azi nu se anunță să fie prea frig pentru un grătărel.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…