Treceți la conținutul principal

Material nou în programa școlii de grătargii: documentarul Barbecue


Pentru că ieri am făcut cel mai devreme grătar de primăvara din viața mea și pentru că mai sunt oameni printre noi care nu cred în încălzirea globală, aseară am zis să mai aprofundez puțin subiectul cu un documentar despre grătare.

M-am așezat frumos în pat și am dat drumul pe Netflix a acestui documentar numit simplu Barbecue care a făcut de un gigel de pe Reddit. Zice că i-a luat aproape 3 ani și 12 țări ca să filmeze cele aproape 2 ore. Eu zic că a făcut o treabă bună, chiar dacă o lungește ca o zi de post cu influența grătarului în a aduce comunități laolaltă și a aduce oamenii mai aproape.

Dacă privești documentarul din punctul ăsta de vedere, este cam de un 5 din 10. Dacă îl iei ca pe o metodă de a mai vedea cum fac și alții grătare și lucrul ăsta poate îți dă niște idei pentru următorul grătar pe care deja îl planifici, este mai spre un 9 din 10. Dacă a n-ai mai mâncat carne de 2 săptămâni, atunci chiar îți recomand să nu te uiți că nu o să îți facă bine.

Chiar și stomacul plin, Barbecue m-a făcut să mă ling pe bot de câteva ori și să sugrum pofta de grătar atunci și acolo cu niște vin de țară și covrigei pe sfoară. După ce am scăpat de pofte, am fost în stare să mă uit cu un ochi aprig de învățăcel și să fur niște meserie, măcar la nivelul conceptual.

Nu vreau să intru în prea multe spoilere că mi se pare că n-are rost, dar documentarul e cu o mare recomandare din partea mea dacă anul ăsta ai făcut mai mult de 5 grătare cu mâna ta. Mi-a dat niște idei pentru 2018 și sper să îl corup și pe Doru Panaitescu în niște escapade din astea culinare.

Cum ziceam, e pe Netflix (cred că așa se dă link). Are aproape 2 ore. Ajută să aveți ceva bun de mâncat la el pentru că e cu pofte. Uitați-vă. Merită. Barbecue - mai că îmi vine să aprind niște cărbuni că nici azi nu se anunță să fie prea frig pentru un grătărel.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Opinie nepopulară legată de mersul la vot

Problema asta cu îndemnurile de a ieși la vot stă în faptul că se fac între ăia care oricum ies la vot.

- Ieși la vot pentru că zeci de motive pertinente! - Da! Ce bine ai zis-o, ia-ți like-ul bine meritat. Ne vedem la vot.  - Ce mișto, uite câte like-uri am și oameni care zic că vin la vot. Sigur de data asta o să fie altfel. 
Doar că nu e. 
Se va ieși la vot ca și până acum. 
Până la ora zece deja au votat jumătate dintre morții satelor românești și aproape toți ăia care încă sunt în viață. La ora 13 avem deja primele sondaje care prevestesc nepăsarea ăstora de pe comercial. 
Dar cum se poate așa? Doar am dat cu toții like și share. 
Nu chiar.  Prințesa de pe Instagram n-a promis nimic de gen, nici măcar într-un story. Dani Mocanu era prea preocupat să mai cumpere 2-3 uniforme de mascați pentru următorul său hitJumătate din ăia de 18-19 ani n-au timp pentru că trebuie să facă un videouri în care să numere greșelile noii piese 5Gang. Studenții sunt prea mahmuri după o seară de pomină în …

E 2019 și încă se mai poartă tag-urile pe garduri și pereți

Dacă este un lucru pe care nu îl înțeleg în lumea asta oricât de mult m-aș strădui, atunci e rostul tag-urilor date pe toți pereții posibili. Înțeleg arta urbană, apreciez un stencil bun și râd ocazional la mesajele înțepătoare-filozofice pe care le văd pe garduri, dar n-aș ști ce să îți spun ce a dorit autorul unui tag.

Acum 15-20 de ani înțelegeam că e vorba de impresionat alți puștani sau în cazuri mai fericire o domnișoară, dar în 2019 nu văd cum ar putea să se întâmple asta. Ca să impresionezi, cineva ar trebui să se uite la mâzgălitura ta, lucru improbabil având în vedere că toată lumea e cu nasul în telefon.

Știu că la început era un mod da a îți semna creația artistică, dar 99% din tag-urile din București n-au nimic artistic în jur și sunt doar lângă alte tag-uri la fel de vomitive ca și ele. Ipoteza tag-urilor vechi pică rapid pentru că orice perete proaspăt vopsit atrage imediat o serie de semnături de doctori în graffiti.

Ar putea să mă lumineze și pe mine cineva care se p…