Treceți la conținutul principal

Te-ai lepădat de Starcraft?


Undeva în cartierul unde încă locuiesc, pe ușa ruginită a unui centru de transformatoare, singura ușă ce n-a fost revopsită în 20 de ani, stă scris cu un marker permanent 15.10.1998. Este o zi random când împreună cu niște colegi de școală mergeam spre sala de jocuri să băgăm niște Starcraft.

Nu știu cum ne-a venit ideea să scriem cu carioci pe ușa de metal, dar presupun că era o chestie cool pentru niște puști de 13 ani. Asta și să fii bun la Starcraft. Cred. Eu n-am fost niciodată strălucit la jocul ăsta deși m-am chinuit și i-am dedicat sute de ore bune din viața mea, dar măcar am mâzgălit o ușă. Fiecare cu prioritățile lui.

Mâine-poimâine se împlinesc 20 de ani de când jocul ăsta a apărut, iar eu am ambele variante instalate pe calculator. Chiar am și intrat acum câteva zile să joc ceva, dar m-am cumințit repede când mi-am dat seama că în joc au rămas doar veteranii care ar mătura cu mine pe jos în 5 minute. Parcă odată cu vârsta accepți mai greu să fii de un noobism legendar.

Dar m-am abătut de la gândul inițial.

Vineri-sâmbătă se întâmplă lucruri pe Twitch.tv/StarCraft de la ora 20:00. Asta e tot ce doream să zic.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Ultimele vestigii ale civilizației noastre or să fie mașinile de la Charm Studio

50 de ani de acum înainte când or să vină niște hamsteri din ăștia verzi care vor să facă primul contact și vor descoperi cu surprindere că am reușit să ne ducem dracului cu toții, ce credeți că o să mai stea în picioare pe planeta asta? Exact! Mașinile de la studiourile de videochat.

Parcate în aceleași loc de vreo doi ani, ele sunt mărturie a impotenței noastre colective sau mai bine spus a primăriei sau cine naiba e responsabil cu ridicarea mașinilor abandonate pe trotuar. Este imposibil să nu poți face nimic în acest sens tu oraș de reședință pentru Catredală!

Dar nu despre asta doream să scriu, am un challenge pe a fi sau a nu fi lepră pe care cumva aș vrea să îl câștig, ci despre stilul glam de videochatistă.

Dacă te-ai uitat la o reclamă la videochat, le-ai văzut pe toate. Căprioara e puțin falită și abătută până când se hotărăște că vrea să devină colegă cu niște fete de o frumusețe îndoielnică chiar și după niște standarde 144p. Ăla e declic-ul care practic îi schimbă viața …

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Dă-i peste bot cu video-ul ăsta când mai zice "pe vremea mea..."

Cazurile extreme de pe vremea mea le vezi anual prin jurul zilei mele de naștere când aproape-centenarii de peste tot îl plâng pe Împușcatul pentru că "era rău, dar măcar aveai serviciu și casă asigurată', dar alea mai ușoare le vezi ori de câte ori se vorbește de generația asta nouă care vine din urmă: gen z.

Multe reproșuri referitoare la cum ăștia tineri fac lucrurile diferit față de cum le-am făcut noi sunt destul de pertinente și relevante contextului actual de îți-măsor-valoarea-în-like-uri-și-subscriberi, dar sunt destule cazuri de gratuități specifice generation gap-ului.

Eu când eram mic mă jucam pe stradă și stăteam afară toată ziua. Țevi cu cornete, bărcuțe în băltoacele interminabile, bombe cu carbid și alte nebunii din astea! Dar uit că pe vremea aia trecea o mașină la 20 de minute pe stradă sau de câte ori a fost pupată cine știe ce icoană de nu mi-am pierdut vederea printre toate bombele în țevi de PVC date.

Ca să nu mai cad în capcana asta sau ca să îmi fie ma…