Treceți la conținutul principal

Căsătoria = un bărbat + o femeie fără copil

Știu că alt subiect e mai hot zilele astea, dar ăla e deja supra-dezbătut de bula mea fără vreo concluzie maiestoasă referitor la cum ar trebui procedat pentru a transmite un mesaj. Pentru că în esență despre asta e vorba, nu despre a câștiga sau a pierde, așa că nu voi dezbate momentan subiectul ăsta.

M-am uitat luni seara la Gospodar Fără Pereche când fermierii noștri și-au întâlnit pretendentele, urmând ca apoi să treacă printr-un speed dating de 2 minute pentru a se convinge că au cele necesare pentru a le deveni neveste.

Spre surprinderea mea, factorul decizional al ediției din acest an a fost dacă au sau nu copil. În episodul de luni mai toate care aveau s-au întors acasă. Zic surprinzător pentru că în ediția trecută, atunci când mamele erau cele care luau deciziile de eliminare, principalul lucru care trimitea fetele acasă era dacă știu sau nu să facă de mâncare. Puișorul lor trebuia să mănânce bine.

Cum ziceam, la ediția asta lucrurile au prezentat o față mai meschină a societății în care trăim. Mamele singure n-au prezentat interes pentru fermierii noștri pentru că deși toți își doreau copii, niciunul nu era dispus să îl crească pe al altuia. Concluzia asta e cea pe care am tras-o eu pentru că niciunul dintre ei nu a verbalizat exact motivul pentru care nu doreau o mamă singură în concurs.

Vă dați seama ce perspective poate avea o mamă prinsă într-o relație abuzivă în România anului 2018? Dacă divorțează are șanse să o aștepte o viață singură, dacă rămâne o așteaptă cu siguranță o viață singură. Pentru majoritatea e o situație fără șanse de câștig.

Gândiți-vă puțin și la asta.

Comentarii

  1. Daca ar fi lesbiana ar avea sanse mai mari de castig

    RăspundețiȘtergere
  2. Păi cam are logică. Știu, lăsând empatie și ”omenește”la oparte, la nivel economic/evolutiv are sens. În primul rând, mama aia e singură pentru că a eșuat în a evalua corect bărbatul căruia să îi multiplice genele mai departe (și pentru persoanele care sigur o să sară în sus că ”a greși e omenește”, și a plăti pentru greșeli e tot omenește. Dacă te-a maltratat înainte de copil, o să te maltrateze 2x după copil). Apoi, economic vorbind, un copil e o investiție, necesită resurse pentru creștere. Numai că investițiile se fac în sensul obținerii de profit (în cazul de față profitul reprezentând o persoană mai bună decât suma părinților, dpdv. genetic sau comportamental). Numai că nu știi în ce investești când iei copilul altuia. Deja ai semne de întrebare în privința capacităților mamei, că a dat greș odată, dacă și tatăl era genetic dubios, nu știi dacă investiția ta va aduce ceva sau doar va consuma inutil resurse. Când e al tău, accepți mai ușor loteria prin autoconvingerea că tu ești miezul, deci al tău va fi sigur inginer la NASA.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…