Treceți la conținutul principal

Despre îngrășatul porcului în ajun

Lunea dimineață a fost mai bună ca altele. Peste tot în jurul meu era o stare de frenezie pentru că am înfrânt. L-am arătat lor. Ei sunt puțini și noi mulți. Abia au reușit să strângă în voturi numărul de semnături. Acum chiar se va schimba ceva.

Doar că lucrurile mi se par că stau total diferit. Tot weekend-ul am fost convins că se va ieși masiv la vot la un moment-dat și referendumul o să treacă fluierând pe lângă noi. Hai nu sâmbătă, dar duminică după biserică cu siguranță. Acesta a fost unul dintre motive pentru care nici n-am petrecut timp prea mult în față unui ecran. 

Duminică am ieșit cu câinele la o terasă fiind convins că atunci când o să mă întorc seara o să văd o prezență de 6-7+ milioane. O mobilizare generală în fruntea căreia șade faimoasa coaliție care practic mi-a tapetat cartierul cu pliante pro referendum. Or să iasă. Or să facă. E imposibil să nu strângă 30%-le de care au nevoie. Până la urmă dacă nici în biserică nu au încredere oamenii, atunci în cine? 

Ei bine, n-a fost să fie. Indiferența românilor este de-a dreptul legendară. S-au pișat pe el de vot și de data asta. Mă rog, de data asta ne convine că s-a făcut asta, dar mulți tind să creadă că absenteismul a stat sub hashtag-ul #boicot și nu în spatele ignoranței.

Tare îmi e frică că la următoarele alegeri o să fim îmbătați cu apă rece și nu o se ne chinuim. Când de fapt trebuie să ne chinuim mai mult. Ce a arătat cu certitudine acest referendum e că treaba nu se face de pe o zi pe alta. Nu te apuci cu o săptămână-două înainte să convingi lumea că răul vine peste ei. N-au timp să percuteze. Nici măcar dacă tu ești organismul care se bucură de cea mai mare încredere în țară.

Singura concluzie pe care eu aș trage-o ar fi că pentru următoarele alegeri ar trebui să ne apucăm din timp. Să explicăm. Să învățăm. Să discutăm. Să demonstrăm de ce mersul la vot poate schimba ceva. Dar iar o să fim ocupați cu altceva și o să lăsăm totul pe ultima sută de metri ca apoi să ne supărăm că nu s-a schimbat nimic. 

Comentarii

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…