Treceți la conținutul principal

Despre îngrășatul porcului în ajun

Lunea dimineață a fost mai bună ca altele. Peste tot în jurul meu era o stare de frenezie pentru că am înfrânt. L-am arătat lor. Ei sunt puțini și noi mulți. Abia au reușit să strângă în voturi numărul de semnături. Acum chiar se va schimba ceva.

Doar că lucrurile mi se par că stau total diferit. Tot weekend-ul am fost convins că se va ieși masiv la vot la un moment-dat și referendumul o să treacă fluierând pe lângă noi. Hai nu sâmbătă, dar duminică după biserică cu siguranță. Acesta a fost unul dintre motive pentru care nici n-am petrecut timp prea mult în față unui ecran. 

Duminică am ieșit cu câinele la o terasă fiind convins că atunci când o să mă întorc seara o să văd o prezență de 6-7+ milioane. O mobilizare generală în fruntea căreia șade faimoasa coaliție care practic mi-a tapetat cartierul cu pliante pro referendum. Or să iasă. Or să facă. E imposibil să nu strângă 30%-le de care au nevoie. Până la urmă dacă nici în biserică nu au încredere oamenii, atunci în cine? 

Ei bine, n-a fost să fie. Indiferența românilor este de-a dreptul legendară. S-au pișat pe el de vot și de data asta. Mă rog, de data asta ne convine că s-a făcut asta, dar mulți tind să creadă că absenteismul a stat sub hashtag-ul #boicot și nu în spatele ignoranței.

Tare îmi e frică că la următoarele alegeri o să fim îmbătați cu apă rece și nu o se ne chinuim. Când de fapt trebuie să ne chinuim mai mult. Ce a arătat cu certitudine acest referendum e că treaba nu se face de pe o zi pe alta. Nu te apuci cu o săptămână-două înainte să convingi lumea că răul vine peste ei. N-au timp să percuteze. Nici măcar dacă tu ești organismul care se bucură de cea mai mare încredere în țară.

Singura concluzie pe care eu aș trage-o ar fi că pentru următoarele alegeri ar trebui să ne apucăm din timp. Să explicăm. Să învățăm. Să discutăm. Să demonstrăm de ce mersul la vot poate schimba ceva. Dar iar o să fim ocupați cu altceva și o să lăsăm totul pe ultima sută de metri ca apoi să ne supărăm că nu s-a schimbat nimic. 

Comentarii

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…