Despre îngrășatul porcului în ajun

Lunea dimineață a fost mai bună ca altele. Peste tot în jurul meu era o stare de frenezie pentru că am înfrânt. L-am arătat lor. Ei sunt puțini și noi mulți. Abia au reușit să strângă în voturi numărul de semnături. Acum chiar se va schimba ceva.

Doar că lucrurile mi se par că stau total diferit. Tot weekend-ul am fost convins că se va ieși masiv la vot la un moment-dat și referendumul o să treacă fluierând pe lângă noi. Hai nu sâmbătă, dar duminică după biserică cu siguranță. Acesta a fost unul dintre motive pentru care nici n-am petrecut timp prea mult în față unui ecran. 

Duminică am ieșit cu câinele la o terasă fiind convins că atunci când o să mă întorc seara o să văd o prezență de 6-7+ milioane. O mobilizare generală în fruntea căreia șade faimoasa coaliție care practic mi-a tapetat cartierul cu pliante pro referendum. Or să iasă. Or să facă. E imposibil să nu strângă 30%-le de care au nevoie. Până la urmă dacă nici în biserică nu au încredere oamenii, atunci în cine? 

Ei bine, n-a fost să fie. Indiferența românilor este de-a dreptul legendară. S-au pișat pe el de vot și de data asta. Mă rog, de data asta ne convine că s-a făcut asta, dar mulți tind să creadă că absenteismul a stat sub hashtag-ul #boicot și nu în spatele ignoranței.

Tare îmi e frică că la următoarele alegeri o să fim îmbătați cu apă rece și nu o se ne chinuim. Când de fapt trebuie să ne chinuim mai mult. Ce a arătat cu certitudine acest referendum e că treaba nu se face de pe o zi pe alta. Nu te apuci cu o săptămână-două înainte să convingi lumea că răul vine peste ei. N-au timp să percuteze. Nici măcar dacă tu ești organismul care se bucură de cea mai mare încredere în țară.

Singura concluzie pe care eu aș trage-o ar fi că pentru următoarele alegeri ar trebui să ne apucăm din timp. Să explicăm. Să învățăm. Să discutăm. Să demonstrăm de ce mersul la vot poate schimba ceva. Dar iar o să fim ocupați cu altceva și o să lăsăm totul pe ultima sută de metri ca apoi să ne supărăm că nu s-a schimbat nimic.