Treceți la conținutul principal

Cele 10 lucruri care îți vor distruge restaurantul

Cele 10 lucruri care îți vor distruge restaurantul


Pe la începutul anului s-a deschis pe lângă mine un loc care avea potențial să devină destinația favorită de ieșit la bere pe vreme rea sau friguroasă. Începuseră bine și cred că nu era săptămână în care să merg pe acolo de cel puțin două ori.

Lucrurile au mers așa o perioadă și păreau că vor rezista primului an în probabil cea mai saturată zona de going out a Bucureștiului. Asta până când n-a mai mers. Nu s-au curățat, dar am fost acum vreo două zile p-acolo și cam bătea vântul. Aveau doar două mese ocupate din 25 cât cred că are pe două etaje. 

Și probabil că patronul nu înțelege cum a ajuns în situația asta în nici măcar jumătate de an de la lansare așa că m-am gândit să îl ajut cu niște răspunsuri. Nu exact despre pub-ul lui restaurant, dar prin listă probabil că va regăsi câteva greșeli pe care le-a făcut și el.

1. Muzica care este mult prea tare. Ăsta e un blestem al nostru ca specie pentru că nu reușim să înțelegem că omul nu prea are chef de țipat peste masă atunci când mănâncă sau bea ceva. 

2. Tot la capitolul muzical, eu personal evit locurile care au program muzical. Mai mult din cauza punctului 1, dar și pentru că de nu de puține ori ce se cântă acolo nu are legătură cu specificul locului. Asta și locurile cu patron DJ. Sănătate, dar nu mulțumesc!

3. Micile țepe pe care mi le arunci pe nota de plată te vor costa scump pe termen lung. Trebuie să plătesc extra pâinea care era deja pe masă? Muștarul la mici? Ardeiul la ciorba? C-am folosit jumătate de șervețel? Hai sictir. Bagă costul ăla extra în prețul preparatului și asta e. 

4. Prietenii tăi. Dar nu în modul în care îți închipui. Nu e din cauză că vor bea și mânca pe banii tăi ci pentru că atunci când ești cu ei, eu nu exist. Voi râdeți zgomotos și aveți toată atenția chelnerilor, iar eu și prietenii mei suntem invizibili. Iar când o să fim băgați în seamă zici că tocmai ți-am intrat în sufragerie murdari pe picioare.

5. Adaosul comercial exagerat pe lucruri ieftine. Să luăm berea de exemplu, un butoi de draft din ăla scump e 120 de lei și scoate cam 32 de beri. Adică 3.75 lei draftul. Și ăsta e un preț exagerat de scump pentru că în realitate după toate deal-urile pe care le au restaurantele presupun că prețul real al unei halbe de bere e undeva pe la 2-2.5 lei. Mi e pare de porc să mi-l vinzi cu adaos 4-600%. Prea multă șmecherie. Sigur, m-ai făcut la buzunar, dar nici că mă mai întorc. 

6. Mâncarea proastă cred că trebuia pusă mai sus pe listă, dar dă-o naiba. Cine își deschide un restaurant din prima cu mâncare proasta? Nu. Mâncarea proastă se întâmplă pe parcurs. Fie că ai prea multe preparate pe care bucătarul nu le stăpânește, fie pentru că de la un punct încolo începi să faci rabat la calitatea ingredientelor. Iar clienții vechi nu se vor mai întoarce. 

7. Personalul. Asta e cam la mintea cocoșului. Starea lor o vor transmite clienților. Dacă sunt pe stres, sictir, grabă tot timpul, ăsta e vibe-ul pe care locul tău îl va avea. Și cu siguranță n-am chef de asta după vreo 9 ore de muncă. Multe locuri mișto sunt și au fost îngropate de personal.

8. Că ești scârțar și nu dai și tu ceva de la tine. Apă filtrată din partea casei. O mână de alune sau covrigei la comenzile de bere. Nu chiar la nivelu care să le dea rușine grecilor, dar poți să faci ceva acolo pentru a bifa și treaba asta cu ospitalitate. 

9. Inflexibilitatea ta care se transmite de sus în jos. Poate nu e un capăt de lume să unim două mese. Sau ca preparatul X să vină fără ingredientul Y. Evident că nu SeFeuri, dar măcar acolo ceva care să își merite bacșișul. 

10. Cam atât. La punctul ăsta ar veni un fel de "culcat pe o ureche", dar l-aș pune oricum de umplutură ca să dea bine la titlu. 10 lucruri sună mai bine ca 9...

Și ca exercițiu de final, câte din cele mai sus bifează restaurantul tău favorit și câte cel în care ți-ai jurat că nu mai mergi niciodată?

Exact.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Prăjeală românească

Am citit (link) despre producțiile record de ulei alimentar reciclat în supermarketurile Auchan și m-am crucit. Cred că s-au crucit și ei

10 000 litri de ulei alimentar colectat pentru reciclare în toate cele 33 de magazine. Prag pe care sperau să îl depășească la sfârșitul lui 2020!!!

De fapt le-a luat doar 5 săptămâni să treacă de 10k după ce au extins programul în toată țara și au avut o campanie care oferea produse pentru fiecare 0.5 litri de ulei adus pentru reciclat.

Vă dați seama câte șnițele cu cartofi prăjiți și-au dat viața pentru a atinge performanța asta?

Eu cred că mă chinui de 2-3 ani să umplu un borcan de 750 ml cu ulei alimentar și nu prea îmi iese treaba. Am ajuns la performanța de mi-a și expirat o sticlă de ulei de floarea soarelui după o chinuitoare vacanță prezidențială de vreo doi ani.

În rest, să trăiască tigăile anti-aderente cumpărate la Black Friday-uri. Două-trei-picături de ulei și mi-am făcut treaba. Când am chef să o ard arogant scot grill-ul electric ș…

Confort termic 2.0

Pentru că tot am trecut acum vreo lună jumătate prin chinurile unei schimbări de calorifere, mi-am zis că e momentul să fac un upgrade pe zona de confort cu niște robineți termostatați.

Ăsta a fost sfatul pe care l-am primit de la toată lumea, după cel să nu schimb caloriferele de fontă. Pentru că astea noi nu încălzesc la fel de bine și nu păstrează căldura la fel de mult timp.

Singurul care mi-a zis că nu or să fie probleme a fost meșterul.

„Dacă le dimensionezi puterea corect nu o să ai probleme”

Zis și făcut. Am aplicat formula de mai jos și am cumpărat în concordanță.

Până acum sunt mulțumit de rezultate și în casă e mai cald ca niciodată. Dar odată cu controlul ăsta sporit al temperaturii a venit involuntar următoarea problemă: care e temperatura ideală pe care ar trebui să am în casă?

Ochiometric am zis că e 24 de grade și am setat toți robineții în concordanță, iar acum temperatura prin zona unde are acces câinele (dormitor-hol-sufragerie) e undeva între 24 și 25 de grade. Și…