Treceți la conținutul principal

În marketing există prezumția de nevinovăție?

I love Buchetino

Adică dacă eu am impresia că tu ai făcut ceva ilegal pentru a îți promova afacerea, dar este destul de improbabil ca cineva să poată demonstra asta, pot să te consider din prima vinovat sau chiar trebuie dovezi palpabile? Vorba aia, nu se apucă nimeni să îți facă campanie de awareness pentru că te urăște.

Asta e dilema mea de azi și am un exemplu concret cunoscut bucureștenilor.

Pe de-o parte Capitala s-a umplut în ultimele două luni de graffiti-uri cu "I ❤️ Buchetino", pe de alta florăria de lux Buchetino zice că nu are nicio legătură sau că ești cont fals vechi de 10 ani dacă le zici ceva de presupusul vandalism.

Chit că are sediul la nici 350 de metri de graffiti-ul de pe Biblioteca Națională a României și că e singurul brand cu numele asta din țară. Chit că formularea asta a mai folosit-o anul trecut magazinul din Londra sau tatăl antreprenoarei acum vreo două zile. N-au fost ei.

Și chiar dacă există o urmă de îndoială, n-ai cum să fii sigur fără dovezi.

Acum între noi fie vorba eu nu cred că sunt victima unei coincidențe, dar aste e doar o părere personală pe care dacă nu sunt atent pe unde o emit pot să fiu spânzurat de stâlpul corectitudinii pe Internet.

Totuși, pentru că vreau să țin postarea într-o zonă de marketing, ce mă dezamăgește cel mai mult este abordarea asta total anti luxury pe care au avut-o cu mâzgălitul ăsta pe zidurile Capitalei. Poza de mai sus e făcută în stația de autobuz 112, iar STB-ul transmite orice vrei tu mai puțin luxury. Contrar unei campanii recente cu un gigel care se dădea jos dintr-un Porsche ca să ia autobuzul!

Deci cum stă treaba? Există sau nu prezumția de nevinovăție pe zona de asta de marketing?

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

bani si faima din blogging

... nu se fac aşa de uşor. Nu ştiu cine i-a minţit pe puştanii ăştia care îşi fac bloguri direct cu spaţiu de reclamă .... dar nu aveţi nicio şansă să ajungeţi faimoşi sau să faceţi nişte bani frumoşi. De zbătut în cloacă şi bani de o sămânţă o să faceţi probabil .. dar nu mai mult.

Fuga după linkXchange ... comentarii cu bla bla bla dar uite că am scris şi eu pe blogul meu şi multe alte prostii de gen m-au făcut să explodez la un momentd dat şi să zic că blogurile au murit. Şi chiar au murit. Pentru voi ăştia (majoritatea cel puţin ) care v-aţi apucat în ultimul an.

De unde naiba aţi plecat cu premiza că puteţi să faceţi şi voi asta?

Cine v-a minţit? Mă uit la băiatul ăsta http://www.serginho.fnhost.org/concurs/ care are şi el linkbait concurs cum a văzut pe la jmecherii aia cu trafic din google. Dă şi el nişte domenii şi un banner la el pe blog dacă te apuci să îi faci un review.

La ce Dumnezeu să îi faci review? Mă uit la ce categorii are pe blog: # Cele mai tari bancuri # Diverse…