Și ce faci când vine viitorul peste tine?

Știți care e cel mai surprinzător lucru la știrea că 10 edituri dau în judecată Bookster pentru cum funcționează modelul lor de business? Că le-a luat 7 ani să facă asta.

Șapte ani în care toată lumea credea că au o căsnicie fericită și că fiecare e mulțumit cu partea lui pe care o primește de la cele aproape 1000 de companii înrolate în sistem. 

Surpriză! Erau probleme în paradis, dar nu atât de mari încât a doua zi să se strângă toate editurile la o șuetă. Și au tăcut și au tot încasat bătaie fără să se clintească.

Nimeni de la nicio editură nu și-a zis: „Hai să ne facem Bookster-ul nostru!”. Nimeni nu s-a gândit la motivele pentru care Bookster prinde la corporatiști și cum ar putea să satisfacă această nevoie. Au stat cuminți și n-au schimbat nimic, iar rezultatul îl vedem acum după câțiva ani.

Să nu mă înțelegeți greșit, nu zic că ceea ce face Bookster este corect/moral pentru autori & edituri, dar îi apreciez pentru cum au exploatat această oportunitate de business. 

Și acum e momentul să zic ceva de share economy și să fac o comparație neinspirată cu lupta taxi-uri v Uber care va distruge orice construcție logică a postării ăsteia. 

Asta e.

Dacă trebuie, trebuie.

Problema cea mai mare când se trezesc dinozaurii să riposteze este că o fac în ceva ce ușor-ușor a devenit un love-brand al foștilor sau potențialilor lor clienți. Iar ăștia nu prea uită cum cineva le-a luat jucăria și a storcit-o în fața lor. Motiv pentru care tocmai de asta, cel puțin cei cu principii, mulți nu se vor întoarce în brațele mult prea mici ale acestor dinozauri.

Vor căuta altceva.

Se vor adapta la problema și vor merge mai departe.

Pentru că ce n-au înțeles dinozaurii e că nu trebuie să crezi în trenduri ca ele să existe și să îți afecteze business-ul.