Treceți la conținutul principal

Hai sa mergem impreuna la Tintin

Povestea e destul de simpla. Am doua invitatii duble pentru avanpremiera Tintin de miercuri (26 octombrie 18:45 @ IMAX 3D) pentru cititorii acestui blog pe care vreau sa le dau in urmatoarele 24 de ore. Mecanismul e destul de simplu - imi spuni printr-un comentariu (facebook sau blogger) cate ceva despre cartea de aventuri care ti-a marcat copilaria si prin tragere la sorti ai o sansa sa castigi. Usor.



Incep eu. Cartea copilariei mele a fost Aventurile lui Huckleberry Finn pe care cred ca am citit-o si rascitit-o de zeci de ori. Am incercat si cu Tom Sawyer dar tot Huck a fost cel de care m-am simtit mai atras. Ulterior am avut dezamagirea sa vad si desenele animate ... total diferit de ce mi-am imagina si de ce am trait alaturi de Huck.

Now... Start!

Soarta a decis si Anca Derjac si Cristina Albescu sunt cele 2 castigatoare. O sa va contactez eu sa va zic ce si cum. Sper cat de curand sa ne vedem cu mai multe concursuri si invitatii de genul asta. Multumesc tuturor participantilor.

Comentarii

  1. Pentru mine a fost Winnetou, am citit-o intr-o saptamana, sau ceva de genul, foarte repede pentru varsta de 12-13 ani cat aveam atunci. Tin minte ca am alergat printre rosii si porumb toata vara vanand cate ceva. Si de acolo am ramas si cu o idee fixa ca vreau sa invat sa calaresc, lucru pe care l-am facut cand m-am facut mai mare :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cristina Albescu24 octombrie 2011, 12:23

    Cartea care mi-a marcat copilaria a fost "Singur pe lume" o carte destul de trista despre un copil vandut de tata pentru 40 de franci unei trupe de actori ambulanti.La un moment dat actorul care l-a cumparat moare iar copilul ramane singur cu cainii trupei.O carte plina de aventuri.Totusi are un final fericit :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Insula misterioasa, de Jules Verne m-a captivat inca din primele pagini. Eram doar un copil de generala, insa a fost cartea care m-a tinut treaz toata noaptea, am si terminat-o intr-o singura noapte (2 volume destul de serioase), dupa care m-am dus la scoala rupt, insa fericit si plin de ganduri si idei marete. Tin minte si acum ca aproape am strigat cand am aflat ca un alt personaj indragit de mine, capitanul Nemo, e prezent pe insula. Parca si acum, daca inchid ochii, ma vad acolo, alaturi de eroii principali, incercand sa supravietuiesc si sa deslusesc misterele insulei.
    P.S. Te rog nu ma lua in calcul, pentru ca nefiind din Bucuresti, nu am cum sa ajung la premiera.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mie mi-a placut Caderea Constantinopolului de Vintila Corbul, am citit-o de 10 ori :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …