Treceți la conținutul principal

Hai sa mergem impreuna la Tintin

Povestea e destul de simpla. Am doua invitatii duble pentru avanpremiera Tintin de miercuri (26 octombrie 18:45 @ IMAX 3D) pentru cititorii acestui blog pe care vreau sa le dau in urmatoarele 24 de ore. Mecanismul e destul de simplu - imi spuni printr-un comentariu (facebook sau blogger) cate ceva despre cartea de aventuri care ti-a marcat copilaria si prin tragere la sorti ai o sansa sa castigi. Usor.



Incep eu. Cartea copilariei mele a fost Aventurile lui Huckleberry Finn pe care cred ca am citit-o si rascitit-o de zeci de ori. Am incercat si cu Tom Sawyer dar tot Huck a fost cel de care m-am simtit mai atras. Ulterior am avut dezamagirea sa vad si desenele animate ... total diferit de ce mi-am imagina si de ce am trait alaturi de Huck.

Now... Start!

Soarta a decis si Anca Derjac si Cristina Albescu sunt cele 2 castigatoare. O sa va contactez eu sa va zic ce si cum. Sper cat de curand sa ne vedem cu mai multe concursuri si invitatii de genul asta. Multumesc tuturor participantilor.

Comentarii

  1. Pentru mine a fost Winnetou, am citit-o intr-o saptamana, sau ceva de genul, foarte repede pentru varsta de 12-13 ani cat aveam atunci. Tin minte ca am alergat printre rosii si porumb toata vara vanand cate ceva. Si de acolo am ramas si cu o idee fixa ca vreau sa invat sa calaresc, lucru pe care l-am facut cand m-am facut mai mare :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cristina Albescu24 octombrie 2011, 12:23

    Cartea care mi-a marcat copilaria a fost "Singur pe lume" o carte destul de trista despre un copil vandut de tata pentru 40 de franci unei trupe de actori ambulanti.La un moment dat actorul care l-a cumparat moare iar copilul ramane singur cu cainii trupei.O carte plina de aventuri.Totusi are un final fericit :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Insula misterioasa, de Jules Verne m-a captivat inca din primele pagini. Eram doar un copil de generala, insa a fost cartea care m-a tinut treaz toata noaptea, am si terminat-o intr-o singura noapte (2 volume destul de serioase), dupa care m-am dus la scoala rupt, insa fericit si plin de ganduri si idei marete. Tin minte si acum ca aproape am strigat cand am aflat ca un alt personaj indragit de mine, capitanul Nemo, e prezent pe insula. Parca si acum, daca inchid ochii, ma vad acolo, alaturi de eroii principali, incercand sa supravietuiesc si sa deslusesc misterele insulei.
    P.S. Te rog nu ma lua in calcul, pentru ca nefiind din Bucuresti, nu am cum sa ajung la premiera.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mie mi-a placut Caderea Constantinopolului de Vintila Corbul, am citit-o de 10 ori :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…