Treceți la conținutul principal

Hai sa mergem impreuna la Tintin

Povestea e destul de simpla. Am doua invitatii duble pentru avanpremiera Tintin de miercuri (26 octombrie 18:45 @ IMAX 3D) pentru cititorii acestui blog pe care vreau sa le dau in urmatoarele 24 de ore. Mecanismul e destul de simplu - imi spuni printr-un comentariu (facebook sau blogger) cate ceva despre cartea de aventuri care ti-a marcat copilaria si prin tragere la sorti ai o sansa sa castigi. Usor.



Incep eu. Cartea copilariei mele a fost Aventurile lui Huckleberry Finn pe care cred ca am citit-o si rascitit-o de zeci de ori. Am incercat si cu Tom Sawyer dar tot Huck a fost cel de care m-am simtit mai atras. Ulterior am avut dezamagirea sa vad si desenele animate ... total diferit de ce mi-am imagina si de ce am trait alaturi de Huck.

Now... Start!

Soarta a decis si Anca Derjac si Cristina Albescu sunt cele 2 castigatoare. O sa va contactez eu sa va zic ce si cum. Sper cat de curand sa ne vedem cu mai multe concursuri si invitatii de genul asta. Multumesc tuturor participantilor.

Comentarii

  1. Pentru mine a fost Winnetou, am citit-o intr-o saptamana, sau ceva de genul, foarte repede pentru varsta de 12-13 ani cat aveam atunci. Tin minte ca am alergat printre rosii si porumb toata vara vanand cate ceva. Si de acolo am ramas si cu o idee fixa ca vreau sa invat sa calaresc, lucru pe care l-am facut cand m-am facut mai mare :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cristina Albescu24 octombrie 2011, 12:23

    Cartea care mi-a marcat copilaria a fost "Singur pe lume" o carte destul de trista despre un copil vandut de tata pentru 40 de franci unei trupe de actori ambulanti.La un moment dat actorul care l-a cumparat moare iar copilul ramane singur cu cainii trupei.O carte plina de aventuri.Totusi are un final fericit :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Insula misterioasa, de Jules Verne m-a captivat inca din primele pagini. Eram doar un copil de generala, insa a fost cartea care m-a tinut treaz toata noaptea, am si terminat-o intr-o singura noapte (2 volume destul de serioase), dupa care m-am dus la scoala rupt, insa fericit si plin de ganduri si idei marete. Tin minte si acum ca aproape am strigat cand am aflat ca un alt personaj indragit de mine, capitanul Nemo, e prezent pe insula. Parca si acum, daca inchid ochii, ma vad acolo, alaturi de eroii principali, incercand sa supravietuiesc si sa deslusesc misterele insulei.
    P.S. Te rog nu ma lua in calcul, pentru ca nefiind din Bucuresti, nu am cum sa ajung la premiera.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mie mi-a placut Caderea Constantinopolului de Vintila Corbul, am citit-o de 10 ori :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

YouTube: gătește ca bunica ta sau învață niște șmecherie

O știți pe Li Ziqi?

Eu abia săptămâna trecută am descoperit-o. Eram la o bere și cred că am zis că în 2020 vreau să îmi petrec sărbătorile de iarnă într-un sat din Maramureș-Bucovina, iar de acolo discuția a plecat în zona cum se trăia și gătea acum sute e ani. Și dacă nu sunt prea optimist, chiar acum 5-10-15 ani în unele zone din țară.

Li Ziqi este o gagică din China care s-a mutat înapoi la țară pentru a avea grijă de bunică după ce i-a murit bunicul. Țara asta a ei este o zonă semi-izolată din regiunea Sichuan care adăpostește cea mai mare rezervație de panda gigantici. Iar ideea din spatele video-urilor era să le arate tinerilor cum și de unde vine mâncarea tradițională chinezească.


Marțea trecută am văzut pentru prima oară video-ul de mai sus, iar sâmbătă am făcut maraton de nostalgie cu bere, pulled pork și niște crănțănele. Având în vedere că fructele și legumele sunt aproape identice cu ce avem și noi, iar tehnica folosită îmi aduce aminte de ceea ce vedeam pe la bunici în va…

Hocus pocus ignorantus

Din ce în ce mai des mi se întâmplă să deschid socialul personal, să dau vreo două trei scrolluri, să înghit în sec și să îl închid. Aceleași 5 întrebări fără răspuns îmi vin în minte și prefer să nu mă bag în dileme existențiale dacă nu este neapărat necesar.

Așa că mai bine îmi pierd timpul liber în alt mod, adică cu jocuri pe calculator. Măcar acolo lucrurile sunt destul de liniare și fiecare "victorie" sau "înfrângere" e cumva meritată și ușor de atribuit. Am pus în ghilimele pentru că majoritatea jocurilor mele sunt de tip sandbox așa că nu am niște obiective clar definite de la început.

Pentru curioși și pentru posteritate, acestea sunt cele 5 dileme care se mulează aproape perfect pe 90% din ceea ce văd pe social. Și desigur că persoanele de față se exclud, #evident.

Dumnezeule, cât timp liber ai la dispoziție să te cerți pe prostia asta?E ceva în neregulă cu mine că nu mă interesează să fiu purtătorul dreptății și moralității absolute pe Internet?Dar nimeni …