Treceți la conținutul principal

Hai sa mergem impreuna la Tintin

Povestea e destul de simpla. Am doua invitatii duble pentru avanpremiera Tintin de miercuri (26 octombrie 18:45 @ IMAX 3D) pentru cititorii acestui blog pe care vreau sa le dau in urmatoarele 24 de ore. Mecanismul e destul de simplu - imi spuni printr-un comentariu (facebook sau blogger) cate ceva despre cartea de aventuri care ti-a marcat copilaria si prin tragere la sorti ai o sansa sa castigi. Usor.



Incep eu. Cartea copilariei mele a fost Aventurile lui Huckleberry Finn pe care cred ca am citit-o si rascitit-o de zeci de ori. Am incercat si cu Tom Sawyer dar tot Huck a fost cel de care m-am simtit mai atras. Ulterior am avut dezamagirea sa vad si desenele animate ... total diferit de ce mi-am imagina si de ce am trait alaturi de Huck.

Now... Start!

Soarta a decis si Anca Derjac si Cristina Albescu sunt cele 2 castigatoare. O sa va contactez eu sa va zic ce si cum. Sper cat de curand sa ne vedem cu mai multe concursuri si invitatii de genul asta. Multumesc tuturor participantilor.

Comentarii

  1. Pentru mine a fost Winnetou, am citit-o intr-o saptamana, sau ceva de genul, foarte repede pentru varsta de 12-13 ani cat aveam atunci. Tin minte ca am alergat printre rosii si porumb toata vara vanand cate ceva. Si de acolo am ramas si cu o idee fixa ca vreau sa invat sa calaresc, lucru pe care l-am facut cand m-am facut mai mare :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cristina Albescu24 octombrie 2011, 12:23

    Cartea care mi-a marcat copilaria a fost "Singur pe lume" o carte destul de trista despre un copil vandut de tata pentru 40 de franci unei trupe de actori ambulanti.La un moment dat actorul care l-a cumparat moare iar copilul ramane singur cu cainii trupei.O carte plina de aventuri.Totusi are un final fericit :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Insula misterioasa, de Jules Verne m-a captivat inca din primele pagini. Eram doar un copil de generala, insa a fost cartea care m-a tinut treaz toata noaptea, am si terminat-o intr-o singura noapte (2 volume destul de serioase), dupa care m-am dus la scoala rupt, insa fericit si plin de ganduri si idei marete. Tin minte si acum ca aproape am strigat cand am aflat ca un alt personaj indragit de mine, capitanul Nemo, e prezent pe insula. Parca si acum, daca inchid ochii, ma vad acolo, alaturi de eroii principali, incercand sa supravietuiesc si sa deslusesc misterele insulei.
    P.S. Te rog nu ma lua in calcul, pentru ca nefiind din Bucuresti, nu am cum sa ajung la premiera.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mie mi-a placut Caderea Constantinopolului de Vintila Corbul, am citit-o de 10 ori :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Schimbare

Precum anotimpul rece care surprinde în fiecare an autoritățile, așa ne surprind și pe noi de aproape fiecare dată rezultatele alegerilor. Și motivele sunt variate, dar nu m-aș feri să fiu primul care arată cu degetul spre social media.
Spre bulă!
Nici măcar nu e vreo manipulare voită, dar cu toate astea se întâmplă nevoia asta continuă a acționarilor de a crește de la semestru la semestru. Iar ecuația e simplă pentru rețele sociale: timp și internet points primesc lucrurile care îți plac așa că e oarecum logic să îți arătăm cu precădere lucrurile astea. Iar altceva nici nu știm ce să îți arătăm! între noi fie vorba.
Cum s-ar zice în Vaslui, e de fapt vina ta ca victimă.
Dar acum între noi fie vorba, e suficient să te uiți puțin prin jur pentru a realiza că majoritatea oamenilor n-ar primi like-ul tău pe Internet.
Dacă îți taie calea pe stradă și nu semnalizează, cu cine crezi că va vota?
Sau ăla care apasă cu sete butonul de închidere a ușilor imediat ce urcă în lift, ăla crezi că iese…

Abia aștept să mă pensionez și să joc Diablo 4

Cireașa de tortul Blizzard a venit anul trecut sub forma anunțării jocului de mobil Diablo. Ăla a fost momentul, cel puțin pentru mine, când mi-am zis că Blizzard nu mai face jocuri pentru mine. De fapt pentru generația mea care acum mai bine de 20 de ani pierdea nopțile prin Internet Cafe-uri.

Presari peste asta și criza de comunicare recentă cu ban-urile prin Hearthstone și mai aveam puțin și îi cântam prohodul. Chiar dacă WoW Classic pare să fie un succes fenomenal sau Overwatch-ul care reușește cu fiecare turneu să fie în top 3 vizualizări pe Twitch.

Așa se face că BlizzCon-ul de anul acesta nu avea nicio miză reală pentru mine.

Dar au apărut leak-urile.

D2 Remastered și Diablo 4 sunau prea frumos ca să fie adevărate așa că am preferat să îmi vărs energia în alte lucruri. Sperând totuși în secret că vom primi un D2 mai chipeș, nu un nou joc Diablo.

Ei bine, cumva le vom primi pe amândouă într-un viitor destul de îndepărtat.

La prima vedere (video cu două ore de joc), Diablo 4 par…