Treceți la conținutul principal

Hai sa mergem impreuna la Tintin

Povestea e destul de simpla. Am doua invitatii duble pentru avanpremiera Tintin de miercuri (26 octombrie 18:45 @ IMAX 3D) pentru cititorii acestui blog pe care vreau sa le dau in urmatoarele 24 de ore. Mecanismul e destul de simplu - imi spuni printr-un comentariu (facebook sau blogger) cate ceva despre cartea de aventuri care ti-a marcat copilaria si prin tragere la sorti ai o sansa sa castigi. Usor.



Incep eu. Cartea copilariei mele a fost Aventurile lui Huckleberry Finn pe care cred ca am citit-o si rascitit-o de zeci de ori. Am incercat si cu Tom Sawyer dar tot Huck a fost cel de care m-am simtit mai atras. Ulterior am avut dezamagirea sa vad si desenele animate ... total diferit de ce mi-am imagina si de ce am trait alaturi de Huck.

Now... Start!

Soarta a decis si Anca Derjac si Cristina Albescu sunt cele 2 castigatoare. O sa va contactez eu sa va zic ce si cum. Sper cat de curand sa ne vedem cu mai multe concursuri si invitatii de genul asta. Multumesc tuturor participantilor.

Comentarii

  1. Pentru mine a fost Winnetou, am citit-o intr-o saptamana, sau ceva de genul, foarte repede pentru varsta de 12-13 ani cat aveam atunci. Tin minte ca am alergat printre rosii si porumb toata vara vanand cate ceva. Si de acolo am ramas si cu o idee fixa ca vreau sa invat sa calaresc, lucru pe care l-am facut cand m-am facut mai mare :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cristina Albescu24 octombrie 2011, 12:23

    Cartea care mi-a marcat copilaria a fost "Singur pe lume" o carte destul de trista despre un copil vandut de tata pentru 40 de franci unei trupe de actori ambulanti.La un moment dat actorul care l-a cumparat moare iar copilul ramane singur cu cainii trupei.O carte plina de aventuri.Totusi are un final fericit :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Insula misterioasa, de Jules Verne m-a captivat inca din primele pagini. Eram doar un copil de generala, insa a fost cartea care m-a tinut treaz toata noaptea, am si terminat-o intr-o singura noapte (2 volume destul de serioase), dupa care m-am dus la scoala rupt, insa fericit si plin de ganduri si idei marete. Tin minte si acum ca aproape am strigat cand am aflat ca un alt personaj indragit de mine, capitanul Nemo, e prezent pe insula. Parca si acum, daca inchid ochii, ma vad acolo, alaturi de eroii principali, incercand sa supravietuiesc si sa deslusesc misterele insulei.
    P.S. Te rog nu ma lua in calcul, pentru ca nefiind din Bucuresti, nu am cum sa ajung la premiera.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mie mi-a placut Caderea Constantinopolului de Vintila Corbul, am citit-o de 10 ori :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Primul pas spre o putere nucleară e să faci o mașină decentă!

Poți să o arzi pe super îndoctrinare și să fii super adorat de supușii tăi, dar în adâncul sufletului tău știi că economia e pe butuci și totalitarismul ăsta afișat cu parade și panglici colorate e pe super depresie. Internațional o arzi cu aroganță și tupeu, dar la final tot trebuie să recunoști că ai o economie care nu funcționează.

Din vina ta evident pentru că doar tu ești mărețul lider.

Dacă funcționa, era în stare să facă măcar o mașină care să fie pe gustul tău.

Pe bune.

Imaginați-vă următoarea situație:

E frig afară. Stau deja de 3 ore cu o pancartă pe care aproape mi-au înghețat degetele prin mănușile peticite. Aștept cuminte pe locul desemnat pentru mărețul sincron când trece alesul lui Dumnezeu. Îmi e puțin mai mult foame, dar oricum nu aveam de mâncare acasă.

Nici căldură. Măcar aici mai stau de vorbă cu vecinii care au venit și ei "voluntar" pentru întâmpinarea liderului suprem. Râdem printre aburi și d-odată începe forfota. Vine! se aude de unde din stânga. Mă…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…