Treceți la conținutul principal

De ce ești haplea, boss?


Zilele trecute la ceas de seară, un magazin online de pe la noi gresește prețul unui telefon cu un ordin de mărime. În loc să fie 2200 și ceva lei, era doar 220 și ceva - așa că isteria pe Internete s-a dezlănțuit și lumea începe să își comande câte un telefon de backup. Conform comunicatului lor de presă (e vorba de Quickmobile dacă e cineva curios), aproape 3000 de oameni au plasat comenzi pe care nu le vor livra vreodată pentru că legislație și pentru că disclaimer pe site.

Am fost și eu unul dintre cei 3000 pentru că a fost prima oară când eram pe fază când se greșea un preț și mi-am zis că nu e momentul să ratez trenul cu cărniță pentru că trebuiau să își asume pierderea de 150 000 euro și să livreze telefoanele. Știam de legislație, dar mi-am zis că un click și o plată la livrare nu are cum să facă rău în caz că or să fie mai catolici decât Papa.

Ca mine au fost mulți și reacțiile ulterioare stau ca dovadă a acestui mod de gândire, dar printre oamenii normali s-au strecurat și niște hapleangii. Sunt cei care au comandat 4-6-10 telefoane, ca să fie, și tot ei au gura cea mai mare prin comentarii.



Băiatul asta, Valentin, a făcut brusc o pasiune pentru cele 10 telefoane pe care intenționa să le împartă cu nevasta, 2 foste, mama, sora, nepoata, coleg de birou și șofer (și nu, nu glumesc - chiar asa a zis). El e un caz clasic de haplea și practic e motivul pentru care țara asta a ajuns unde a ajuns!

Și nici măcar nu glumesc. Uite ce reacție vehementa are. Ceva desprins parcă din expunere.ro sau cum naiba se numește acum propaganda rusească pentru idioți.


De asta nu putem avea lucruri drăguțe...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…