Treceți la conținutul principal

Sărbătorile se petrec cel mai bine acasă!

Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine Decembrie are ceva magic ce nicio altă lună nu reușește să pună pe masă. Fie e vorba de bogăția de tradiții, datini sau merinde, Decembrie este luna aia care parcă face ca oamenii să încerce să fie mai buni. Drept dovadă, aproape oriunde te uiți, vezi acea licărire de fericire în ochii lor.

Dar oamenii sunt și mai buni atunci când sunt împreuna cu cei dragi, iar de la insight-ul asta a plecat Timișoreana cu noua sa campanie de iarnă care își propune să îi invite pe români să își facă sărbătorile acasă.

O idee foarte aproape de sufletul meu în care ei pun la bătaie un bilet de avion pentru cei plecați peste mări și țări. Practic, aceștia au ocazia să câștige un drum dus-întors spre România pentru ei sau cineva drag. Chichița asta cu cineva îi oferă un întreg twist.

Îmi place că ai ocazia să faci cu adevărat o surpriză cuiva, pentru că despre asta e vorba în această perioadă. Surprize și gânduri bune. Am profitat de aceasta ocazie și m-am uitat printre motivele deja înscrise și am găsit niște povești simplist expuse, dar interesante emoțional. Oriunde se află, tot cu gândul acasă și la familii sunt românii noștri.


În plus, campania propune și un detox de la felicitările digitale prin facilitarea trimiterii către cei dragi a unor cărți poștale. Aduce puțin a secolul XX, dar apreciez farmecul și nostalgia specifica unui gând bun așternut pe o foaie de hârtie. Parcă am avut suficiente urări digitale în tot restul anului, măcar acum să mă bucur de ceva ce pot adăuga pe frigider.

Dacă am reușit să fac curios pe careva sau am dat o idee cuiva, site-ul de campanie este acesta: beretimisoreana.ro/sarbatori-acasa

Cât despre ce o să fac eu de sărbători, o să ma minunez de cât de gol rămâne Bucureștiul. Ca în fiecare an după masa în familie, strângem gașca aia de odinioară la povești și voie bună. Pentru că despre asta sunt sărbătorile de iarnă.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…