Treceți la conținutul principal

tu ce ai facut notabil in viata ta?

Azi la o bere vorbeam despre maratoane ... cu ocazi asta am aflat ca un maraton are o distanta fixa de 42.185km ... eh poate odata in viata si cu ceva pregatire o sa fac si eu asta. In nici un caz nu o sa fac North Face Endurance 50 adica 50 de maratoane in 50 de state americane in 50 de zile consecutive. Asta inseamna sa alergi 2019.25km in 50 de zile.

Ce om e asta care poate sa faca asa ceva? In timp ce scriu asta ma afund tot mai mult in povestea asta cu maratonul si aflu si de Western States 100 - ultramaraton de 100 de mile adica 161km care se desfasoara in munti ... unde toate diferentele de nivel cumulate insumeaza 5500m si coborarile 7000m

Dar stai ca de fapt asta nu este nimic ... Terry fox in 1980 a alergat timp de 143 de zile consecutive aproape cate o distanta de maraton (42km) ... ajutandu`se de un picior artificial. Pur si simplu mind blowing. 5,373 km in 143 de zile ... aproape cat distanta pana in centrul pamantului. Vroia sa transporte o sticla cu apa din oceanul atlantic pana in pacific. Pana la urma cancerul l`a rapus si nu a fost in stare sa faca asta. A murit cateva luni mai tarziu.

Horst Preisler este alt hall of famer ... a alergat in toata viata lui 1157 maratoane si 343 super maratoane adica cam 1500 de maratoane ... adica 63 277,5 km alergati in viata lui. Stiti cat inseamna asta? Un ocol al pamantului si jumatate ... la ecuator.

Fucking mindblowing ... pur si simplu

pentru mai mult citeste wikipedia

Comentarii

  1. asta imi aduce aminte de "run Forrest, RUN"

    RăspundețiȘtergere
  2. sa sti ca a fost facut si un documentar dupa povestea lui Terry Fox, ff interesant

    RăspundețiȘtergere
  3. CTI97, mi-o luat ideea

    mie imi aduce aminte tot de forrest gunp
    ca de...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Ultimele vestigii ale civilizației noastre or să fie mașinile de la Charm Studio

50 de ani de acum înainte când or să vină niște hamsteri din ăștia verzi care vor să facă primul contact și vor descoperi cu surprindere că am reușit să ne ducem dracului cu toții, ce credeți că o să mai stea în picioare pe planeta asta? Exact! Mașinile de la studiourile de videochat.

Parcate în aceleași loc de vreo doi ani, ele sunt mărturie a impotenței noastre colective sau mai bine spus a primăriei sau cine naiba e responsabil cu ridicarea mașinilor abandonate pe trotuar. Este imposibil să nu poți face nimic în acest sens tu oraș de reședință pentru Catredală!

Dar nu despre asta doream să scriu, am un challenge pe a fi sau a nu fi lepră pe care cumva aș vrea să îl câștig, ci despre stilul glam de videochatistă.

Dacă te-ai uitat la o reclamă la videochat, le-ai văzut pe toate. Căprioara e puțin falită și abătută până când se hotărăște că vrea să devină colegă cu niște fete de o frumusețe îndoielnică chiar și după niște standarde 144p. Ăla e declic-ul care practic îi schimbă viața …

Dă-i peste bot cu video-ul ăsta când mai zice "pe vremea mea..."

Cazurile extreme de pe vremea mea le vezi anual prin jurul zilei mele de naștere când aproape-centenarii de peste tot îl plâng pe Împușcatul pentru că "era rău, dar măcar aveai serviciu și casă asigurată', dar alea mai ușoare le vezi ori de câte ori se vorbește de generația asta nouă care vine din urmă: gen z.

Multe reproșuri referitoare la cum ăștia tineri fac lucrurile diferit față de cum le-am făcut noi sunt destul de pertinente și relevante contextului actual de îți-măsor-valoarea-în-like-uri-și-subscriberi, dar sunt destule cazuri de gratuități specifice generation gap-ului.

Eu când eram mic mă jucam pe stradă și stăteam afară toată ziua. Țevi cu cornete, bărcuțe în băltoacele interminabile, bombe cu carbid și alte nebunii din astea! Dar uit că pe vremea aia trecea o mașină la 20 de minute pe stradă sau de câte ori a fost pupată cine știe ce icoană de nu mi-am pierdut vederea printre toate bombele în țevi de PVC date.

Ca să nu mai cad în capcana asta sau ca să îmi fie ma…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…