Treceți la conținutul principal

Welcome to India 2012 - Un documentar pe care trebuie sa il vezi

Ultima oara cand am folosit expresia "un documentar pe care trebuie sa il vezi" vorbeam de BBC Planet Earth, astazi vin si zic acelasi lucru despre alta capodopera BBC din 2012. L-am descoperit tarziu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata!

Welcome to India este cel mai optimist documentar despre saracie pe care l-am vazut vreodata . In acelasi timp, este si cel mai amuzant. Suna atat de gresit ceea ce zic ca probabil o sa te arcuiesti tot si o sa vrei sa imi lasi niste carnita in frigider. Ai putina rabdare - uita-te la el si apoi o sa imi dai dreptate.

Este fascinant cat de optimisti sunt oamenii astia. Fiecare cacat (efectiv cacat intr-o situatie) reprezinta o oportunitate de afaceri. Fiecare are un telefon mobil si zici ca este cel mai tare antreprenor din lume. La ce determinare au, poate chiar sunt.

Fie ca sunt in cautarea particulelor fine de aur in strada sau recicleaza sticle - oamenii astia vad posibilitati nenumarate de a face niste bani. Nu multi bani dupa standardele noastre, dar suficient cat sa isi permita un upgrade social. Sa treaca de la o camera pe care o imparte cu 15 oameni la una in care e doar el cu baietii (5-6) pe chill. Kid you not. Ai zice ca tot dialogul e scriptat ... la cate glumite arunca oamenii astia ce traiesc in conditii de saracie pe care cu greu ti le imaginezi.

Trebuie sa vezi documentarul asta!



Iti recomand sa bookmark-uiesti acest link si sa te uiti la documentar cand ai timp. Desi fiecare episod are o ora, nu o sa il pot ispravi in 3 zile separate. Aseara cand am vazut primul episod, n-am mai putut sa ma despart de televizor pana cand nu l-am terminat si pe al 3-lea. True story!

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Nu mai donați căcaturi!

Pe bune.

Dacă nu puteți să îl mai puteți purta voi nu înseamnă că cineva mai sărac îl va purta cu mândrie.

Nu mai umiliți săracii cu haine rupte care au trecut de mult de vremea în care puteau să devină cu mândrie cârpe de șters pe jos.

Donatul e despre lucruri de care nu mai ai nevoie nu despre lucruri pe care ai vrea să le arunci.

Destul de rezonabil, nu?

Acum vreo săptămână eram la deschiderea The Empty Shop, un magazin temporar din Promenada unde poți dona hainele de care nu mai nevoie, și printre discursurile interminabile și opulența gratuită pentru un astfel de eveniment, cineva de la Crucea Roși a amintit așa în treacăt că lucrurile pe care le donăm ar trebui să fie cât de cât de calitate.

Vă dați seama cât de gravă este situația dacă la un eveniment privat cineva a simțit să zică asta pe scenă?

În altă ordine de idei, mai poți până pe 19 mai să donezi hainele pe care nu le mai porți/vrei la Empty Shop.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Prime impresii: Garmin Instinct după o lună de utilizare

Acum vreo două luni mi-am schimbat bateria la vechea brățară de fitness (Garmin Vivofit 2) și presupun că am făcut ceva greșit pentru că în câteva zile a luat apă la duș și dus a fost. La început discret cu jumătate de ecran ars, ca apoi senzorii să se ducă în vacanță după aproape 8500 de kilometri în care am fost împreună. Asta e, se mai întâmplă.

N-am plâns prea mult după ea și m-am reîntors la G-shock-ul vechi care între timp a devenit destul de stângaci de purtat la outfit-urile adoptate după 30 de ani. Nu vreau să se înțeleagă că am descoperit fashionul masculin și acum mă uit cu dispreț la ce purtam la 20iș de ani, dar unele schimbări pe ici pe colo s-au tot întâmplat în anii ăștia. 
Așa că am ajuns să mă uit la o nouă brățară/ceas de fitness care să fie similară cu vechiul Vivofit: autonomie a bateriei în luni/ani, construcție robustă pentru că n-am chef să dădăcesc un accesoriu și suficient de accesibil ca preț ca să se justifice stilului semi sedentar de viață pe care îl am. …