Treceți la conținutul principal

La Webstock 2014 am descoperit o noua specie sociala: trollul de conferinta

Reprezentantii acestei specii prefera sa salasuiasca in anonimitate, dar din cand ies la vanatoare pe la conferinte. Sunt experti in ale camuflajului. Pot sa arate ca mine sau ca tine, dar nu te lasa descumpanit de acest lucru - ii vei recunoaste cu usurinta atunci cand aleg sa isi faca simtita prezenta. Stiu ca pare ca descriu un pradator de top,  dar in realitate sunt inofensivi. O sursa modesta de amuzament si iritatie.

Sunt mereu cu mana pe sus in timpul Q&A-ului pentru a isi pregati atacul pufos. Odata ce se gasesc cu microfonul in mana, iti vor fura 4-5 minute din viata cu ajutorul unei intrebari stupide, ilogice sau total offtopic. Abuzul de truisme nu le este strain, nu de putine ori s-a intamplat ca victima sa fie nevoita sa le explice lucruri banale ca si cum trollii aveau inteligenta unui copil de 5 ani.

Poate chiar asa e. S-au realizat studii indelungate pe capacitatea lor de a mima inteligenta fiintelor umane la diferite varste, dar rezultatele nu au fost suficient de concludente pentru a explica diferentele colosale intre capacitatea lor de a duce o viata normala si lipsa totala a unui IQ cu trei cifre.

Se presupune ca sunt inruditi cu trollii de internet,  dar datorita functionalitatilor de 'Report' & 'Ignore' ... cercetarea acestei ipoteze cam lipseste.

Trollii de conferinta se aseara in partea stanga. Aproape de prize ca au multe aberatii de zis pe hashtag-urile oficiale. 

In rest, Webstock-ul de anul asta a iesit foarte bine: am ajuns acasa cu un mega good vibe si mi-am mai update-at niste informatii aflate in anii trecuti. Nu stiu daca asta era scopul lor, dar din partea mea au un plus si pentru editia asta (a 7-a btw).

Si pentru ca tot se trambita moartea Twitter-ului, vrei sa afli despre cum a fost conferinta? citeste #webstockro!

Comentarii

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…