Treceți la conținutul principal

S-a dat liber la share!

Acum mai bine de 2 luni povesteam de situatia tragic-comica prin care ajunsesem sa trimit o scrisoare Facebook-ului sa ii intreb de ce considera ca blogul meu s-ar putea sa fie nesigur, iar azi va anunt ca problema s-a rezolvat. E ca-n filmele cu prosti, dar macar merge acum.

Sa va zic ce s-a intamplat in astea 2 luni. Posta Romana tot nu mi-a trimis confirmarea ca au livrat scrisoarea. Facebook nu mi-a zis nimic pe niciunul dintre cele 3 moduri de contact lasate in scrisoare. Cineva s-a oferit sa ma ajute cu un tichet direct la support-ul Facebook, dar n-am mai auzit nimic dupa... asa ca presupun ca nici ei nu i-au oferit un raspuns. Acum cateva zile mi-a schimbat tema cu una care e mai blogish fata de cea veche.

Sa le luam pe rand. Nu cred ca Posta Romana a fost in stare in aceste 3 luni sa livreze o scrisoare pana in Irlanda. Daca au fost, probabil ca mai trec inca 3 luni pana imi vine confirmarea ca au livrat. N-am ce sa zic de rau de ei ce nu s-a mai zis deja. Ii mai las 2 luni si apoi ma duc sa ma cert sa imi dea cei 18 lei inapoi. E vorba de principiu aici.

Schimbarea temei nu cred ca a avut vreun efect, pentru ca si cu niste teme facute de Google aveam aceeasi problema. Cat despre tema, parerile sunt impartite: unii zic ca era mai frumoasa cea de dinainte, altii ca le place mai mult asta si ca cea de dinainte era yakish.

E de apreciat ca aproape nimeni nu a zis ca asta noua e naspa. Si mie imi placea mai mult aia veche, dar nu se potrivea cu ceea ce scriam pe blog. Poate isi va face o reintoarcere in forta in momentul in care decid sa nisez blogul asta pe activitatea mea profesionala.

In rest? Mai sunt patru luni si se fac 10 ani de blogging. Nu stiu daca sau cum o sa sarbatoresc momentul ala. Sunt sigur ca un sfat pe care o sa il primesc si anul asta o sa fie despre faptul ca poate e cazul sa schimb si eu Blogger-ul cu un Wordpress. Nu stiu ce sa zic. Relatia mea cu Blogger incepe sa fie asemanatoarea cu toate povestile alea de violenta domestica in care ea nu-l paraseste pentru ca il iubeste.

Cam atat pentru azi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …