Cel mai cinstit critic de arta aste cel needucat

Nu vreau sa bat obrazul nimanui, dar daca femeia de serviciu a muzeului contemporan in care expui ultima ta instalatie decide ca aceasta e gunoi care trebuie aruncat, atunci ultima ta instalatie este un gunoi care trebuie aruncat.

Oricat de aprieciata e opera ta de catre degustatori de arta contemporana, tot un expert in jeguri si gunoaie e cel care iti ofera cel mai bun feedback.

O angajată care se ocupa cu curăţenia în muzeul Museion Bozen-Bolzano din Italia a confundat o „instalaţie” expusă în instituţie cu gunoaiele rămase în urmă de la o petrecere, aşa că a decis să arunce exponatul. (sursa) 
Ce este cu adevarat mai amuzant e ca femeia a reciclat si a pus frumos totul in pungi de plastic, pungi din care cei de la muzeu au putut ulterior sa recreeze aproape in totalitate instalatia distrusa.

before and after (foto: nbc spun cei de la adevarul)
Situatia reflecta perfect nivelul de absurditate simbolistica la care au ajuns unele bucati de arta contemporana. Nu toate, dar suficiente incat sa simti o micro voma in gura cand mai citesti cate ceva despre subiect.

Cumva nu iti vine sa crezi ca in toata adunatura de oameni prezenti la vernisaj nu s-a gasit unul care sa tipe: WTF is this?! This is bullshit! Cred ca am devenit prea toleranti sau in sfarsit am inteles ce a vrut sa zica autorul!
Etichete

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare în ultima lună

Despre respect, mâncare și șnițele proaste

Imagine
Cel mai trist lucru pe care îl văd la o noi ca națiune bombardată de fiecare sărbătoare cu catralioane de reclame la pastile pentru digestie e că nu știm să respectăm mâncarea. Nu excesul. Nu pofta nesfârșită. Astea e și asta suntem, dar respectul pentru mâncare e o chestie care se crește.    Inițial postarea asta trebuia să fie despre altceva. Despre mâncare aruncată pe jos și cum ne-am întors la vechile moravuri îndată de ce n-a trebuit să mai purtăm masca. Finuț. Arogant. Moralizator. Dar până acasă m-am calmat și am mai rumegat puțin problema.   Aici nu e vorba despre maniere sau bun simt, e vorba de respect. În special de respectul pe care îl avem pentru ceea ce mâncăm și respectul pentru noi când vine vorba de halit.  Ne lipsește demnitatea de a trata mâncatul ca un lucru mai mult decât necesar, deși la nivel declarativ suntem numai pe mătănii când vine vorba de mititei, burgărași și BBQ-uri. Veșnici bipolari. Iubim mâncarea, dar ne lipsește curiozitatea î...
Mai mult

Filozofie de viață: alege cu portofelul

Dacă ai boicotat un brand și nu te-ai lăudat cu asta pe social media, oare chiar ai boicotat brandul respectiv?  Pentru că de fapt la asta se reduce vote with your wallet:  cu banii tăi poți să răsplătești sau să pedepsești brand-urile care sunt și au fost ok sau nu în stare de urgență/alertă. În plus, eu personal aș merge puțin mai departe și aș extinde asta și la baruri/terase/restaurante/servicii tip share economy.  A fost nu știu ce terasă din Herăstrău care a făcut party în prima noapte după relaxare și și-a băgat picioarele în efortul meu al familiei mele de a sta cuminței acasă? Nici o problemă, nici nu voi mai călca pe acolo vreodată. La fel și cu terasele din Vama Veche ce n-au putut să și-o țină în pantaloni weekend-ul trecut. Bun. Punem pe lista de boicot.  Listă ce ar trebui să trăiască, să crească, să scadă, să evolueze. Pentru că nu e nimic personal în a merge pe căi diferite și de asta nici nu văd de ce aș face prea mare circ pe subiect. Este ok să nu ...
Mai mult

Review modest: Mici Vegani

Imagine
  Abominabili! Îngrozitori! Chimicale! Insert glumă cu vegetarieni.  Bun! Acum că am anticipat 70% dintre reacții, hai să vorbim puțin despre mititeii ăștia vegetarieni pe care i-am testat în weekend. Pentru cine nu vrea să citească mai mult, sumarizez experiența într-un singur rând: mai buni decât mă așteptam, apropiați ca gust cu cei originali și pentru asta le-aș da nota 7/10 de încurajare.  Puțin background story.  Îmi place science fiction-ul de mor. Aproape la fel de mult ca  zgomotul mititeilor sfârâind pe grătar. Dar aproape toate lumile astea fantastice imaginate de autori au un numitor comun: spațiul pe navele spațiale e atât de mic/suprapopularea planetei a ajuns la un astfel de nivel încât este total impractic să crești animale pentru carne. Astfel, oamenii ăștia ai viitorului s-au reorientat către altceva.  Este logic și ăsta pare că este viitorul spre care ne îndreptăm. Putem să ne lamentăm și să ne dăm cu fundul de pământ sau putem să ne bu...
Mai mult