Treceți la conținutul principal

Batman v Superman sau cum DC o dă de gard!


Am văzut filmul aseară și nu este atât de rău precum Internetul mi-a dat de înțeles. E clar că nu îl voi mai revedea niciodată, era evident din trailer ce se va întâmpla în film, dar filmul chiar a reușit să fie relativ interesant pe alocuri. Problema lui masivă stă în faptul cum este construit în universul DC - dacă la Marvel ai niște agarici cu ceva super puteri care cumva se balansează în luptele regulate, la DC ai prea multe ființe omnipotente care sunt vai steaua lor. Și aici mă uit la tine Superman!

Băiatul ăsta poate să zboare în spațiu fără nicio problemă, poate supraviețuiască practic la orice lucru inventat și neinventat, este întruchiparea unei zeități, dar cum a călcat pe o pioneză de pe Krypton are migrene și e indispus. Ceva nu face sens  ca să zic așa. Chiar știind că este film, creierul tot refuză să creadă, să se lase înșelat măcar 2 ore. Cu toate astea, nu asta e slăbiciunea lui masivă.

Dacă stai să te gândești bine, în general Superman ajunge în situații dificile din cauză că ca este un idiot arogant. Cum mă să te facă iar și iar la buzunar un chelios de pe pământ și tu să nu te înveți minte? Tot timpul să încerci aceeași abordare. Superman the one-trick poney.

Asta e problema filmului ăsta și a filmelor în general cu Superman - gigelul de pe Krypton reușește cumva de fiecare dată să își ia bătaie de la niște euglene. Nu poți să empatizezi cu așa ceva și cred că niciun regizor nu poate să îl facă pe Superman un super erou ok cât timp adversarii lui au vizibile handicapuri și cumva tot reușesc să îi creeze probleme idiotului.

Cam așa e și filmul ăsta. Păcat de Batman...

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…