Treceți la conținutul principal

Review după 7 zile de Asus Zenfone 3 (ZE552KL)


De mai bine de o săptămână mi-am schimbat Zenfone 2-ul cu abia apărutul Zenfone 3. Nu s-a stricat, nu asta a fost pe to do-ul meu de anul ăsta, n-am așteptat cu sufletul la gură noul model, dar s-a întâmplat așa că m-am gândit să îi fac un mic review mai mult comparativ cu Zenfone 2.

Versiunea scurtă e cam așa: Zenfone 3 e mai subțire, puțin mai rapid, baterie mult mai bună și camera semnificativ mai performantă ca modelul de anul trecut. Lucruri care erau oarecum de la sine înțelese că de asta scoți un model nou de telefon.

Cât de mari sunt diferențele? Hai să exemplific pentru fiecare:

E mai subțire că au renunțat la cocoașa de pe spate. Acum are spatele drept și din sticlă - fapt care, cel puțin în mâinile mele, îl face extrem de alunecos. Foarte alunecos. Atât de alunecos încât pentru prima oara în viața mea am luat o husă de telefon ca să scap de un stres că îl voi scăpa din mână prea ușor. Husa hard-core aleasă l-a făcut destul de butucănos - lucru care nu mă deranjează în niciun fel - și între noi fie vorba preferam să fie așa din prima.

Odată ce am trecut de aspect am descoperit că Zenfone 3-ul e o țâră mai rapid ca vechiul Zenfone 2. Nu vorbesc de teste sintetice ci de modul în care se comportă în lucrurile de zi de zi. Se mișcă mai bine și asta este evident imediat ce pui mâna pe el. Poate e de la Android-ul 6, poate e procesorul mai bun, nu contează. E puțin mai rapid.

Până aici nu sunt diferențe extrem de mari între Zenfone 3 și 2. Abia când ajungi la baterie, diferențele chiar devin uriașe. Cu aceleași setări, am reușit să scot 2:00-2:30 ore în plus de screen on time față de fostul telefon - folosindu-l într-un mod similar. E drept că unul e nou și altul a fost fast charge-uit de sute de ori, dar diferențele au fost enorme.

Pe zona de fotografie, Zenfone 3 este mai potent ca versiunea a 2-a. De fapt întreg motto-ul celor de la Asus e un telefon făcut pentru fotografie așa că nu e mare surpriză că au lucrat pe zona asta. Am încercat să exemplific acest lucru mai jos într-un mic test ad hoc în balcon.  Ambele poze sunt făcute la 6 mp cu totul pe auto într-o lumină urâtă de dimineață înnorată de toamnă.

Aici sunt imaginile originalele: zf2 / zf3.



Bunicel, dar tot nu se apropie de ce poate scoate un point and shoot mai avansat. Totuși, comparația nu este una cinstită (camera e de 2 ori mai scumpă și rezoluția e aproape 12 mp), dar o fac doar pentru cei care au impresia că telefoanele actuale bat dslr-urile la fund. Nu e așa. Imediat ce calitatea luminii scade se văd limitările senzorilor micuți de pe telefoane.

Dar m-am abătut de la ce subiect. Pe zona de foto și durată de viață a bateriei, Zenfone 3 este mai bun ca Zenfone 2. Merită asta diferența de 550 de lei între ele? Buzunarul fiecăruia probabil că e mai indicat să răspundă. Tot el e cel care probabil va răspunde la întrebarea de 1000 de puncte: merită să fac upgrade?  Eu am făcut-o pentru că a trebuit să cumpăr un telefon. În mod normal îmi plănuisem ciclurile de upgrade undeva la 20-22 de luni și abia trecuseră 13 de când luasem Zenfone 2-ul așa că pot spune că telefonul ăsta a fost un accident plăcut.

Închei spunând că un review mai tehnic se găsește la Radu pe blog.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…