Treceți la conținutul principal

Leneșii spațiali, o mini poveste din Stellaris


Recent am prins oferta aniversară Stellaris de pe Steam și am dat niște bani datorați de mult timp celor de la Paradox. Am instalat jocul și am purces la cucerit galaxia în modul să am cea mai bună rasă. Am eșuat lamentabil de vreo 2 ori, așa că mi-am zis să pun mai mult suflet (role playing) în modul în care joc pentru a experimenta mai bine jocul.

Apăsat butonul de generare random de specie și am devenit Evandari Clans, dacă e să mă iau după portretul speciei, un fel de sloths spațiali ce preferă planetele artice. M-am extins frumos prin colțișorul meu de galaxie, am colonizat încă două planete și au început problemele.

Pe ultima planetă colonizată, leneșii mei spațiali au găsit printre zăpadă și gheață o plantă ce mirosea extrem de frumos. Lucru care i-a făcut puțin mai fericiți și eu m-am bătut pe spate că în sfârșit se întâmplă ceva cum trebuie.

La vreun an de la marea descoperire, leneșii mei au început să fie mai puțin productivi. Cam cu vreo 15%, dar am zis că e ok dacă ei sunt fericiți. N-am luat nicio măsură să opresc dependența de mirosit planta. După încă un an s-au gândit ei că nu prea le place munca și mai bine ar sta în casă și ar mirosi planta toată ziua, dar pentru asta aveau nevoie de independență.

Am pus piciorul în prag și am trimis armata peste ei. Totul până la independență. Aveam nevoie de planeta asta. S-au calmat, am pus un guvern local de formă pe care îl controlam eu direct și pentru câteva luni lucrurile păreau că s-au întors la normal. Până când recent am descoperit un plan al întregii populații de a se preface că muncește. Practic făceau o românească.

Veneau la "birou" și nu produceau nimic, iar pe ascuns mai miroseau puțin planta. Și guvernul marionetă începuse să prindă mirositul plantei, așa că am început să studiez metode prin care pot să stârpesc planta la nivel planetar prin pomparea unor substanțe în atmosferă. Ăștia în semn de protest au început să stea în casă ca să protejeze plantele pe care le aveau în ghivece. Ce urmează?

Nu știu cum se va termina povestea că n-am mai avut timp să joc, dar această frântură de întâmplări într-un singur sistem solar din cele 800 ale galaxiei, mă face să îmi doresc să recomand jocul. Cine știe ce alte mici serii de evenimente ca cel de mai sus mai există.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …