Treceți la conținutul principal

Horologer - magazin online de ceasuri elvețiene, nu vietnameze


Acum câteva săptămâni am primit un email criptic care spunea doar atât: lasă-ne adresa să îți trimitem ceva de la un renumit producător de ceasuri vietnameze. M-am bucurat pentru că n-auzisem vreodată de un producător de ceasuri din zona aia și chiar eram curios să văd despre ce e vorba.

Vine ziua cu pricina și mă suna un număr necunoscut. Sunt jos, poți să cobori? M-am conformat și am coborât cu o față cum o au copii în filmele americane când se duc să vadă ce au primit de Crăciun. Bam! Dezamăgire.

Jos mă aștepta Marius de la Revoblog cu un pachețel. A fost criptic în ceea ce mi-a zis, dar am mirosit că nu e ceea ce mă așteptam să primesc. Mă întorc la birou și desfac pachețelul cu ceva fiertură vietnameză. Țeapă, dar o țeapă frumoasă că oricum nu mâncasem de prânz.

Mesajul campaniei era:


Well played ca să zic așa. Păcălit și cu stomacul plin am intrat pe Horologer să mă minunez și eu la precizia elvețiană. Frumoase, nu zic nu, dar nici ieftine nu sunt. Eu oricum sunt mai mult G-shock type of guy așa că atunci când am dat câteva click-uri și am văzut ceasuri de la 700 lei în sus mi s-a cam luat.

Poate voi o să le apreciați mai mult, iar dacă sunteți indeciși sunt sigur că Marius vă va ajuta cu cele mai bune sfaturi ca are o pasiune obsesivă pentru ticăitoare de gen.

În altă ordine de idei, dar 20 și ceva luni am renunțat la ceas pentru o brățară de fitness care, în parte are și ea vina ei, m-a ajutat să dau jos vreo 11 kilograme fără să schimb ceva radical la stilul de viață. De asta îmi e și greu să mă despart de ea și să mă întorc la vechiul meu G-shock. Ah. Cât dor îmi e de el...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …