Treceți la conținutul principal

Un anunț mai puțin mediatizat săptămâna trecută: Panasonic lansează LX100 II

Panasonic lansează LX100 II

Fix cu o zi înainte ca Nikon să anunțe noua gamă de mirrorless-uri, Panasonic a anunțat mai pe șestache versiunea nouă a camerei foto pe care o folosesc de vreo 2 ani jumătate: LX100 II. E un fel de point and shoot mai pe steroizi care vine cu o serie de upgrade-uri de bun simț pentru 2018:
  • touch screen
  • mai mulți megapixeli (17 de la 12) pe un senzor mai nou
  • post focus
  • mai multe butoane configurabile
  • USB charging
  • și vreo 2 noi efecte monocrom
Totul în același body și cu aceeași lentilă (24-75mm f/1.7-2.8) ca modelul din 2014, dar cu un preț mai mare cu vreo 100-150 de euro ca a versiunii precedente la lansare. Vom vedea exact în Octombrie cu ce preț va ajunge la noi, cel mai probabil undeva sub 5000 de lei. 

Ce vreau să zic de fapt cu postarea asta e că niciodată până acum n-am urmărit cu interes zvonurile sau anunțurile de noi camere foto. Chiar dacă aveam sau nu camere foto, nu m-a pasionat subiectul atât de mult încât să stau cu sufletul la gură așteptând data X pentru a descoperi noile funcționalități.

E cu atât mai ciudat acum când telefoanele pot să se bată de la egal cu compactele astea high end în condiții perfecte de iluminare. Te pomenești că mâine-poimâine o să scriu despre cum experiența de fotografiere contează mai mult decât comoditatea care ți-o oferă telefonul din buzunar. Nebunie. 

În altă ordine de idei, dacă nu vă interesează ce aduce nou LX100 II, acum e momentul să cumpărați un LX100 I. Pe Olx anunțurile cu modelul vechi au crescut exponențial, iar prețurile se învârt între 1300 și 2000 de lei. 

Eu am fost mai cumpătat și am pus cam pe la jumătate prețul imediat după ce am citit anunțul de lansare, deși acum nu știu dacă aș vrea să o vând sau nu. Sunt mai nehotărât ca partid din Opoziție.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Opinie nepopulară legată de mersul la vot

Problema asta cu îndemnurile de a ieși la vot stă în faptul că se fac între ăia care oricum ies la vot.

- Ieși la vot pentru că zeci de motive pertinente! - Da! Ce bine ai zis-o, ia-ți like-ul bine meritat. Ne vedem la vot.  - Ce mișto, uite câte like-uri am și oameni care zic că vin la vot. Sigur de data asta o să fie altfel. 
Doar că nu e. 
Se va ieși la vot ca și până acum. 
Până la ora zece deja au votat jumătate dintre morții satelor românești și aproape toți ăia care încă sunt în viață. La ora 13 avem deja primele sondaje care prevestesc nepăsarea ăstora de pe comercial. 
Dar cum se poate așa? Doar am dat cu toții like și share. 
Nu chiar.  Prințesa de pe Instagram n-a promis nimic de gen, nici măcar într-un story. Dani Mocanu era prea preocupat să mai cumpere 2-3 uniforme de mascați pentru următorul său hitJumătate din ăia de 18-19 ani n-au timp pentru că trebuie să facă un videouri în care să numere greșelile noii piese 5Gang. Studenții sunt prea mahmuri după o seară de pomină în …

E 2019 și încă se mai poartă tag-urile pe garduri și pereți

Dacă este un lucru pe care nu îl înțeleg în lumea asta oricât de mult m-aș strădui, atunci e rostul tag-urilor date pe toți pereții posibili. Înțeleg arta urbană, apreciez un stencil bun și râd ocazional la mesajele înțepătoare-filozofice pe care le văd pe garduri, dar n-aș ști ce să îți spun ce a dorit autorul unui tag.

Acum 15-20 de ani înțelegeam că e vorba de impresionat alți puștani sau în cazuri mai fericire o domnișoară, dar în 2019 nu văd cum ar putea să se întâmple asta. Ca să impresionezi, cineva ar trebui să se uite la mâzgălitura ta, lucru improbabil având în vedere că toată lumea e cu nasul în telefon.

Știu că la început era un mod da a îți semna creația artistică, dar 99% din tag-urile din București n-au nimic artistic în jur și sunt doar lângă alte tag-uri la fel de vomitive ca și ele. Ipoteza tag-urilor vechi pică rapid pentru că orice perete proaspăt vopsit atrage imediat o serie de semnături de doctori în graffiti.

Ar putea să mă lumineze și pe mine cineva care se p…