Treceți la conținutul principal

Un anunț mai puțin mediatizat săptămâna trecută: Panasonic lansează LX100 II

Panasonic lansează LX100 II

Fix cu o zi înainte ca Nikon să anunțe noua gamă de mirrorless-uri, Panasonic a anunțat mai pe șestache versiunea nouă a camerei foto pe care o folosesc de vreo 2 ani jumătate: LX100 II. E un fel de point and shoot mai pe steroizi care vine cu o serie de upgrade-uri de bun simț pentru 2018:
  • touch screen
  • mai mulți megapixeli (17 de la 12) pe un senzor mai nou
  • post focus
  • mai multe butoane configurabile
  • USB charging
  • și vreo 2 noi efecte monocrom
Totul în același body și cu aceeași lentilă (24-75mm f/1.7-2.8) ca modelul din 2014, dar cu un preț mai mare cu vreo 100-150 de euro ca a versiunii precedente la lansare. Vom vedea exact în Octombrie cu ce preț va ajunge la noi, cel mai probabil undeva sub 5000 de lei. 

Ce vreau să zic de fapt cu postarea asta e că niciodată până acum n-am urmărit cu interes zvonurile sau anunțurile de noi camere foto. Chiar dacă aveam sau nu camere foto, nu m-a pasionat subiectul atât de mult încât să stau cu sufletul la gură așteptând data X pentru a descoperi noile funcționalități.

E cu atât mai ciudat acum când telefoanele pot să se bată de la egal cu compactele astea high end în condiții perfecte de iluminare. Te pomenești că mâine-poimâine o să scriu despre cum experiența de fotografiere contează mai mult decât comoditatea care ți-o oferă telefonul din buzunar. Nebunie. 

În altă ordine de idei, dacă nu vă interesează ce aduce nou LX100 II, acum e momentul să cumpărați un LX100 I. Pe Olx anunțurile cu modelul vechi au crescut exponențial, iar prețurile se învârt între 1300 și 2000 de lei. 

Eu am fost mai cumpătat și am pus cam pe la jumătate prețul imediat după ce am citit anunțul de lansare, deși acum nu știu dacă aș vrea să o vând sau nu. Sunt mai nehotărât ca partid din Opoziție.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

YouTube: gătește ca bunica ta sau învață niște șmecherie

O știți pe Li Ziqi?

Eu abia săptămâna trecută am descoperit-o. Eram la o bere și cred că am zis că în 2020 vreau să îmi petrec sărbătorile de iarnă într-un sat din Maramureș-Bucovina, iar de acolo discuția a plecat în zona cum se trăia și gătea acum sute e ani. Și dacă nu sunt prea optimist, chiar acum 5-10-15 ani în unele zone din țară.

Li Ziqi este o gagică din China care s-a mutat înapoi la țară pentru a avea grijă de bunică după ce i-a murit bunicul. Țara asta a ei este o zonă semi-izolată din regiunea Sichuan care adăpostește cea mai mare rezervație de panda gigantici. Iar ideea din spatele video-urilor era să le arate tinerilor cum și de unde vine mâncarea tradițională chinezească.


Marțea trecută am văzut pentru prima oară video-ul de mai sus, iar sâmbătă am făcut maraton de nostalgie cu bere, pulled pork și niște crănțănele. Având în vedere că fructele și legumele sunt aproape identice cu ce avem și noi, iar tehnica folosită îmi aduce aminte de ceea ce vedeam pe la bunici în va…

Hocus pocus ignorantus

Din ce în ce mai des mi se întâmplă să deschid socialul personal, să dau vreo două trei scrolluri, să înghit în sec și să îl închid. Aceleași 5 întrebări fără răspuns îmi vin în minte și prefer să nu mă bag în dileme existențiale dacă nu este neapărat necesar.

Așa că mai bine îmi pierd timpul liber în alt mod, adică cu jocuri pe calculator. Măcar acolo lucrurile sunt destul de liniare și fiecare "victorie" sau "înfrângere" e cumva meritată și ușor de atribuit. Am pus în ghilimele pentru că majoritatea jocurilor mele sunt de tip sandbox așa că nu am niște obiective clar definite de la început.

Pentru curioși și pentru posteritate, acestea sunt cele 5 dileme care se mulează aproape perfect pe 90% din ceea ce văd pe social. Și desigur că persoanele de față se exclud, #evident.

Dumnezeule, cât timp liber ai la dispoziție să te cerți pe prostia asta?E ceva în neregulă cu mine că nu mă interesează să fiu purtătorul dreptății și moralității absolute pe Internet?Dar nimeni …