Când mor să îmi băgați în buzunarul de la costum un panouzzi clasica romana

Nu cred că e cineva pe la 30 de ani care n-a trecut prin copilărie cu un sandviș în mână. Nu conta dacă eram acasă, pe la bunici sau prin tabere, dimineața o începeam musai cu ceva mezeluri îmbrățișate de pâine proaspătă de un leu.

Părinții zilelor noastre probabil că ar intra în fibrilație la gândul amestecului ăsta de carbohidrați cu carne procesată, dar pentru mine un sandviș bun e motiv de sărbătoare. Îmi plouă în gură doar gândindu-mă la niște pâine proaspătă cu ceva bacon prăjit.

Sandvișul de mai mai sus l-am descoperit duminica asta la Fomizza. Eram pe grabă, îmi era foame și eram deja la a 2-a săptămână consecutivă când puneam brunchul de duminică în cui așa că n-a durat prea mult să ne împrietenim.

Clasica Romana 
Pesto di Peperoni, Fior di Latte, Grana Padano Zanetti, Carcioffi Spicchi, Prosciutto Cotto Casa Modena, Salami Napoli, Milano, Olio EVO Con Basilico 270g
19,00 lei

Combinația e una destul de reușită și gustoasă, chit că personal l-aș fi încălzit puțin mai mult. În rest nu prea am foarte multe lucruri pe care aș putea să le reproșez. Până și prețul simt că a fost unul destul de cinstit având în vedere că ce se vede în prima poza este jumătate de sandviș.

Suficient pentru a potoli foamea mai multe ore unei persoane sau un snack de a întârzia-o vreo oră-două dacă îl împarți cu cineva. Eu zic că este suficient, dar e posibil să am o super slăbiciune pentru un sandviș care a necesitat mai mult de 5 secunde gândire pentru a fi creat.

Nu știu de ce ne este atât de greu pe zona asta culinară.