nihasa [🐰] ro

Printre zecile de evenimente pe care pandemia asta ni le-a furat în 2020 se numără și cel mai de preț pentru mine: Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Dacă nu mă înșeală memoria, ediția din acest an ar fi trebuit să fie a zecea la care mergeam.  Planurile mele de vacanță din ultima decadă au inclus întotdeauna o tură de 3-5 zile la Sibiu pentru a prinde artificiile de început sau de sfârșit de festival și un maraton impresionant de spectacole. Câte 2-3 spectacole în săli, 4-5 pe strada pietonală și cele două piețe și un spectacol popular cândva seara - așa arăta programul meu zilnic la festival.  O forfotă plăcută de care m-am bucurat în fiecare an în compania unor prieteni cu care mă văd fizic doar la Sibiu. Festivalierii mei de care nu mi-am dat seama până azi cât de dor îmi e de ei.  Abia azi pentru că pe 12 iunie trebuia să înceapă.  Azi pentru că vinerea asta începe prima ediție integral digitală.   „Puterea de a crede / Empowered” e tema a...

Cred că aștept de vreo 10 ani momentul când nu o să mai fie necesar să îi fac calculatorului upgrade o dată la 5 ani pentru a putea juca decent jocurile pe care le doresc. Și nu doar din considerente de cost, cât mai de grabă de comoditate și nu în ultimul rând, sustenabilitate.  În afară de cazurile când mi-am luat un desktop nou cu totul și pe cel vechi am putut sa îl dau cuiva, toate upgrade-urile de-a lungul anilor au avut ca rezultat niște componente uzate moral tocmai bune de pus în punga cu plăci de bază și procesoare. Ca idee, încă mai am pe undeva printr-o cutie procesorul de mit și legendă Barton 2500+.  Pandemia asta m-a prins într-o renovare și cu un laptop de muncă low end pe zona de jocuri încă de acum 5 ani când a fost lansat. Aveam un GeForce Now founders edition, dar în afară de câteva teste mânate de curiozitate, nu îl luasem prea în serios ca soluție de gaming pe termen lung. Și cu toate astea, a făcut față cu brio două luni până mi-am recuperat desktopul....

Era o vorbă care spunea că îți dai seama de caracterul unui om după modul în care se comportă cu cei de sub el (servitori, chelneri etc.). Dacă e mârlan cu ei, e mârlan cu toată lumea. Doar că nu își permite să o arate în mod normal așa că în fața superiorilor este mielușel. Și, deși nu i-am acordat prea multă importanță în trecut zicalei ăsteia, cumva a rămas cu mine în toți acești ani.  În vremurile astea de pandemie, când e mai greu să vezi oameni dorind să umilească chelneri, unitatea de măsură a caracterului unui om este empatia digitală.  EMPATÍE   s.f.  ( Fil. ) Formă de cunoaștere a altuia, în special a eului social sau a ceva, apropiată de intuiție; interpretare a eului altora după propriul nostru eu. ♦ Transpunerea noastră simpatetică în obiectele exterioare. V.  intropatie.  [< fr.  empathie ]. Empatia față de ceilalți prinși în fix aceeași situație ca și tine, dar care n-au fost atât de norocoși/muncitori/șmecheri ca tine încât să se lăf...

Pentru că am ales să petrec pandemia asta la țară unde de bine de rău câinele poate alerga prin micuța curte și pentru că săptămâna trecută un gigel a intrat cu camionul într-un stâlp de înaltă tensiune, miercurea trecută m-am întors pentru vreo 8 ore într-un evul mediu destul de comod. Zic comod pentru că centrala era pe un ups mai mare care în teorie ține vreo două zile așa că n-am așteptat întoarcerea curentului în frig.  Cu toate astea, a trebuit să zic pa-pa tehnologiilor astea de care ești în general super dependent: toaletă, internet & televizor. Cel puțin din perspectiva comodității, internet aveam printr-un hotspot de pe telefon. Iar despre toaletă n-aș vrea să intru în prea multe detalii pentru că nu e suficient de glam pentru social media-ului lui 2020. Dar credeți-mă, 8 ore de incertitudine au fost suficiente încât să ne gândim să investim într-un generator. Mai bine să fie acolo și să ne împiedicăm de el decât să îi ducem dorul data viitoare când cev...

Dacă este un lucru pe care nu l-am înțeles niciodată, atunci acela e de ce tot timpul Noua Ordine Mondială are un interes direct în a îi influența viața pensionarului Marin Georgescu din Galați. M-am uitat prin Facebook-ului lui și n-am văzut nimic special. Tradiționala masă în familie de sărbători. O poză random cu ceva monument vizitat. Un share la un concurs de condimente unde marele premiu e o mașină de făcut pâine. Un selfie vizibil strâmb și cel mai probabil făcut din greșeală sau după vreo două păhărele. Poate chiar ambele variante. În toată esența sa, un om simplu. Ce treabă au netrebnicii ăia cu el? Și mai ales, cât de amatori să fie și ăia dacă nea' Georgescu i-a dibuit cu atât de multă ușurință? Nu îmi este foarte clar, mai ales acum ca s-au sincronizat nu știu ce vibrații și ăștia au pornit hologramele cinci G, dar oare omul nostru ce face activ pentru a se bate cu Noua Ordine? Pentru că nu poți să dai share și tu să nu faci nimic în casă, pe lângă curte, prin ...

În bula mea se repetă obsesiv un mesaj care îndeamnă oamenii să se calmeze și să nu se lase înfrânți de isterie. Elegant, frumos, dar total greșit! Dacopații noștri favoriți trebuie să se panicheze puțin pentru a îi scoate din starea asta de amorțeală și fals bine în care sunt. E bine fără infrastructură, hai să râdem la un metru de autostradă. E bine cu un sistem medical aproape primitiv, hai să ne luăm de brandurile care donează pentru spitale. Avem un sistem de învățământ care produce analfabeți funcționali pe bandă rulantă, hai să ne hlizim cu perlele de la bac. La chill & grătare toți suntem experți. Poate e cazul să dăm iama în supermarket-uri și să golim tot sau să luăm măști inutile la supra preț. Să sărim în sus de frică la fiecare strănut. Să ne fie frică să ieșim din cuibușorul nostru călduț unde ne-a fost atât de bine până acum. Să ne fie frică să trăim așa. Și să ne zicem că așa nu se mai poate. Ceva trebuie să schimbe. Și să schimbăm. Dar întâi trebuie să ...

Știți care e cel mai surprinzător lucru la știrea că 10 edituri dau în judecată Bookster pentru cum funcționează modelul lor de business? Că le-a luat 7 ani să facă asta. Șapte ani în care toată lumea credea că au o căsnicie fericită și că fiecare e mulțumit cu partea lui pe care o primește de la cele aproape 1000 de companii înrolate în sistem.  Surpriză!  Erau probleme în paradis, dar nu atât de mari încât a doua zi să se strângă toate editurile la o șuetă. Și au tăcut și au tot încasat bătaie fără să se clintească. Nimeni de la nicio editură nu și-a zis: „Hai să ne facem Bookster-ul nostru!”. Nimeni nu s-a gândit la motivele pentru care Bookster prinde la corporatiști și cum ar putea să satisfacă această nevoie. Au stat cuminți și n-au schimbat nimic, iar rezultatul îl vedem acum după câțiva ani. Să nu mă înțelegeți greșit, nu zic că ceea ce face Bookster este corect/moral pentru autori & edituri, dar îi apreciez pentru cum au exploatat această oportuni...