Treceți la conținutul principal

Cum a fost ziua întâi de Bucharest Street Food Festival

 Bucharest Street Food Festival
Bucharest Street Food Festival 8-11 septembrie la Romexpo

Am reușit să ajung aseară pe la 7 și 20 la Bucharest Street Food Festival fix când Cred că sunt extraterestru o ardea pe freestyle rap spre deliciul puștilor strânși buluc în fața scenei. Cineva mi-a zis că majoritatea erau veniți de la 3:30-45, accesul în fiecare zi de festival e gratuit până în ora 4, fix pentru pentru momentul ăla. O nebunie, eu până acum 2 săptămâni nici nu auzisem de Cred că sunt extraterestru. Între noi fie vorba, sună chiar bine.

Dar muzica nu ține de foame așa că m-am dus rapid spre zona cu food truck-uri să văd ce pot să ciugulesc. Lista de vendori este impresionantă și nici nu m-aș apuca acum să o enumăr. E burgăreală la greu, pulled pork-ul e și el la loc de cinste, fructe de mare la discreție, paste ca-n Italia, tot felul de cărnuri pe băț, plăcinte țărănești și chiar și sarmale pentru pofticioși.

Spicy Joe @ Meat Busters
Spicy Joe @ Meat Busters - 20 de lei
Eu m-am înfipt direct în Meat Busters-ul lui Itu că prea s-a lăudat toată săptămână cu el pe Facebook: că e primul food truck cu nu știu ce grill ceramic, că porcul e gătit 18 ore, că apoi e afumat 3 ore cu doage  de de butoi de whisky single malț... a fost foarte bun. N-am ce să îi reproșez în afară de faptul că e micuț și se împarte prea repede între doritori.

Later Edit: Itu îmi zice că el e chiar măricel și are 320 de grame. Asta e. Acum a aflat și Internetul că sunt haplea. E drept că l-am și împarți, dar mă așteptam la o monstruozitate ( doar din punctul de vedere al dimensiunilor) similară ca ceea ce am servit la M'eat în weekend la Bucharest Craft Beer Festival.

Am clătit totul cu niște bere neagra (Silva la draft e 8 lei) și am continuat să încerc ceva ceva nou: cherhanaua Victorița Pescărită. Midii în sos de vin - 20 de lei scria, midii am comandat. Bunicele, dar nu extraordinare. N-au fost ca la bulgari, dar merg chiar dacă vreo două bucățele au avut chiar niște nisip în ele.

Midii în sos de vin @ Victorița Pescărița - 20 de lei
Midii în sos de vin @ Victorița Pescărița - 20 de lei
Și m-am săturat - chiar dacă aproape fiecare tarabă te atrăgea cu un amestec de culori incredibil.

După masă am zăbovit puțin pe la zona de craft beer. Ground Zero-ul 12 lei, Sikaru 10 lei și Zăganu Adonis (noul lor pale ale lansat vinerea trecută) 12.5 lei. Mă văd forțat să recomand Adonis-ul chit că nu prea sunt eu fan Zăganu. Ăsta le-a ieșit extraordinar.

Ocazie cu care am mai aflat câte o bârfă. Cică La nu știu cine au niște clătite beton pe zona sărată demne de orice Masterchef. N-am apucat să testez, dar pot să vă garantez că sursa era de încredere.

Clatite La nu știu cine


Încă o tură de recunoaștere. Exista o zonă de prosecco, vin, whisky, limonadă și cafea. Din punctul ăsta de vedere este bine împărțit pentru că practic oricine își va găsi un loc unde e ceea ce trebuie. Problema este că s-ar putea să se supra aglomereze în weekend. Aseară la Subcarpați era o densitate perfectă de pasionați ai muzicii, gurmanzi, degustători, bețivi și curioși.

E de vizitat Bucharest Street Food Festival și chiar e loc de ceva asemănător măcar odată pe lună. Bine, bine, fără Nouvelle Vague și Dub Pistols tot timpul, merge și ceva doar formații românești.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…