Treceți la conținutul principal

in public la romanii au talent

Aseara am fost in public la romanii au talent si a fost o experienta fantastica. A fost pentru prima oara cand am asistat din public la o emisiune asa ca nu stiam sigur la ce sa ma astept. Desfasurarea de forte era incredibila dar ce a fost cu adevarat impresionant a fost reactia naturala si neghidata a publicului. Ma asteptam sa se aplaude la comanda dar nu a fost cazul.

Ce nu s-a vazut la televizor (adica in pauzele publicitare si offscreen) au fost cu adevarat momentele amuzante din show. Din afara parea sa fie un haos prietenos. Surprinzator pentru mine a fost dimensiunea studioului - poate la televizor pare gigantic dar in realitate si un miop ca mine nu avea probleme de a vedea bine fiecare coltisor.


Am ras foarte mult si nu ma asteptam sa ma simt atat de bine. Am ras chiar si de cameramanii din fata mea ce la un moment dat erau amandoi cu camerele pe acelasi geaman ca apoi unul dintre ei sa isi dea seama si sa treaca pe celalalt.  Am ras.

Intr-o pauza vorbeam cu Arhi si spunea ca editia de aseara o sa rupa audientele. I-am dat dreptate si atunci si acum. Desi din public nu mi s-a parut un imposibil efort avand in vedere rating-ul celorlalte televiziuni .... presupun ca este.

A fost o gura de aer proaspat sa vad atat de multi oameni care se simt bine natural fara ajutorul biciuirilor pe spate. Totusi de ce sa ma feresc sa o zic si pe asta: Romanii au Talent este unul dintre cele mai bine facute spectacole de la noi. Ce e al lor e al lor.

Later edit: Au scris si Raluxa, Daniela, Pyuric, Hoinaru, Andi Moisescu si Costin despre experienta romanii au talent.

Comentarii

  1. ne bucuram ca v-ati simtit bine. Problema este ca, din fata televizorului, publicul a fost perceput ca foarte anemic. Aplauze razlete, intarziate, fara vlaga. Da, poate nici talentele nu au fost wow, dar tocmai de aceea ar fi trebuit sa va 'indrume' cineva sa aplaudati.
    Nu, sala nu pare mare la tv, decat daca cineva se uita la un tv de 37cm. Era vizibil mica, cu public putin, cadre filmate aiurea.
    Daca pana acum nu ati urmarit o emisiune cap coada de afara, din uk de ex, ar fi bine sa o faceti. Si nu semifinale, orice preselectie da clasa variantei autohtone.
    Totusi, sa iertam tot, e prima editie, poate de la urmatoarea se mai schimba unele lucruri.

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut !
    Unde a avut loc ,.. ? Imi poti da mai multe detalii?..,, pentru ca as fi interesat sa merg si eu... .
    Numai bine !

    RăspundețiȘtergere
  3. @azot - a fost pe baza de invitatie dar cred ca undeva la ei pe site te poti si inscrie sa participi.

    @killme - imi pare rau sa aud asta. Atunci experienta din studio a fost si mai buna decat credeam :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…