Treceți la conținutul principal

Sunt blogambasador pentru iepurele de camp, de oras si de carciumi!

Dar asta se stia deja. Adica am de ani de zile o categorie pe blog care se numeste bunnies. Eh! Acum e oficial. M-am 'angajat' ca voi avea cel putin doua articole pe an care sa fie demne de categoria aia. Doru m-a fortat cu a sa initiativa de a gasi blogambasadori ai biodiversitatii romanesti. Fiecare blogger si-a ales (btw - inscrierile nu s-au terminat) o specie pe care sa o adopte pe blog, iar eu nu puteam sa ratez ocazia sa nu imi consolidez monopolul pe iepuri!

Lepus europaeus  - imagine de Martin Mecnarowski
Lepus europaeus (pe numele lui stiintific) sau Lepus europaneus (cum i-am stalcit putin numele cand eram cu burta goala) este o priveliste placuta atat pentru cei mari cat si pentru cei mici. Ai' micii se bucura ca il vad pe domnu' iepure cel care le aduce oua de ciocolata si ocazional le mai zice What's Up, Doc?, cei mari se bucura cand il vad la scaldat in niste vin. Este ok si si.

Ce trebuie sa stim despre iepurele de camp? Ca blogambasador, va zic ca din '90 incoace numarul exemplarelor din tara a ramas cam la aceeasi valoare. Este bine. E in continuare considerat daunator, dar nu e o problema reala pentru agricultori.

Ca pasionat culinar, va sugerez sa priviti cu o urma de indoiala orice prezenta in meniu a Lepus-ului europaeus de vanat in sezoanele calde si aproape calde. Legal, acesta poate sa fie vanat doar iarna (noiembrie - ianuarie).

Atat pe moment. Sa nu ispravim totul dintr-o data. Pe viitor ma angajez sa vorbesc in egala masura de animal cat si de reprezentarea abastracta a acestuia.

Ah. Si nu uita! Doru inca este in cautarea de blogambasadori de biodiversitate. Clasicul click aici pentru mai multe informatii.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…