nihasa [🐰] ro

Pipera glorioasă într-o zi de Valentine's Day din 2018 Ploua de vreo 7 ore când am ieșit în dimineața asta cu câinele pe afară. Așa și? În București plouă în medie cam 108 zile pe an. Ziua de azi nu are nimic special față de celelalte. Chiar că. Și cu toate astea, te uiți la fețele oamenilor și îți dai seama cât de supărați sunt de această banalitate. Ai zice că cei mai supărați sunt ăia care nu s-au uitat pe geam când au plecat de dimineață și s-au îmbrăcat total prost pentru cei câțiva mulți stropi de afară. Dârdâie vizibil, fac pasul mare, dar nu sunt ei cei mai supărați. Nici cei care s-au înarmat cu umbrele ieftine care twerkuiesc în vânt. De ce să investești în ceva ca lumea când plouă doar 108 zile pe an? Mai bine te cerți cu ea, o abandonez și faci și tu pasul mare pentru a ajunge într-un loc ferit de vânt și apă. Nu, nici ei nu sunt cei mai supărați. Dacă vă vine să credeți, cei mai necăjiți pe vremea de afară sunt ăia care stau într-un fel de fotoliu, feriți de ploaie și...

Cel mai trist lucru pe care îl văd la o noi ca națiune bombardată de fiecare sărbătoare cu catralioane de reclame la pastile pentru digestie e că nu știm să respectăm mâncarea. Nu excesul. Nu pofta nesfârșită. Astea e și asta suntem, dar respectul pentru mâncare e o chestie care se crește.    Inițial postarea asta trebuia să fie despre altceva. Despre mâncare aruncată pe jos și cum ne-am întors la vechile moravuri îndată de ce n-a trebuit să mai purtăm masca. Finuț. Arogant. Moralizator. Dar până acasă m-am calmat și am mai rumegat puțin problema.   Aici nu e vorba despre maniere sau bun simt, e vorba de respect. În special de respectul pe care îl avem pentru ceea ce mâncăm și respectul pentru noi când vine vorba de halit.  Ne lipsește demnitatea de a trata mâncatul ca un lucru mai mult decât necesar, deși la nivel declarativ suntem numai pe mătănii când vine vorba de mititei, burgărași și BBQ-uri. Veșnici bipolari. Iubim mâncarea, dar ne lipsește curiozitatea î...

În toți anii ăștia de trebăluit și experimentat prin bucătărie, niciodată nu m-am gândit să îmi fac pastele de la zero. Părea prea complicat, prea mult de curățat și în general aducea mai mult a bătaie de cap decât ceva ce aș alege să fac de bună voie. Astfel, am preferat să cumpăr paste uscate sau proaspetele și mă concentrez mai mult pe restul ingredientelor. Până la urmă alea dau gustul, nu? Așa că mai toate rețetele mele cu paste erau în general un amalgam de multiple ingrediente care ar fi făcut orice italian să exclame "Oooooh!🤷🙅🙅🙅". Bune la gust, dar cam grele.  Recent, mai mult din curiozitate decât dintr-o nevoie acută, am decis că poate e cazul să îmi fac un upgrade pe zona de paste și am luat o mașină de făcut paste. Era la ofertă și destul de ieftină încât să nu îmi pară rău dacă nu ne înțelegem:  Laica PM2000 la 124 lei .  Îmi place să cred despre mine că sunt un om cu puține preconcepții, dar n-am mai greșit atât de mult de nu mai știu când. Nu doar că ...

Din păcate acesta este adevărul. Când ai acces la atât de multă informație disponibilă oricând și oriunde la o simplă căutare non-cretină pe Google, este dificil să arunci întreaga vina pe cei care fac fake news-uri și manipulări. Mai ales în cazurile autohtone când acestea sunt destul evidente și în cele mai multe cazuri au în spate un scenariu tembel de zici că a fost scris de Giani-6-clase din orașul Însurăței .  Despre care la o simplă căutare pe Wikipedia am aflat că își trage numele de la o lege a însurățeilor  dată în 1878. Și care a deveni oraș în '89 și care are același primar șofer de Dacie (2008) de la PSD de vreo 16 ani.  Atât simplu a fost să aflu această informație inutilă pentru viitorul meu, dar perfect adevărată. Am plecat de la o căutare, am dat vreo 2 click-uri și am citit vreo 3 minute. Am băgat la cap, am concluzionat și am trecut mai departe.  De asta zic că devoratorii de fake news-uri și manipulații fără de cap își doresc de fapt lucrul ăsta. ...

Vodafone a lansat ieri Vodafone TV, un serviciu de televiziune ce îmbină live TV cu conținutul on demand și integrarea altor aplicații de video streaming. O soluție inovativă pentru o problemă modernă: cum aduci sub aceeași umbrelă toate ecranele pe care consumi conținut de-a lungul zilei? Ei au a ales să facă asta printr-o platformă disponibilă pe dispozitivele mobile și un mediabox 4K (premieră pentru România) pentru televizoare, care împreună oferă utilizatorilor ușurință și flexibilitate pentru a consuma conținut pe mai multe ecrane și tot ce implică acest lucru. Ca de exemplu să poți face trecerea fără bătaie de cap de pe un dispozitiv pe altul, să pui pauză conținutului live sau să vezi înregistrarea unei emisiuni mai vechi.    Vodafone TV vine cu o grilă generoasă (190) de canale TV în format 4K, HD și SD, conectare cu Netflix, Amazon Prime, You Tube, YouTube Kids și Hopster, dar și întreaga librărie video a HBO Go. Dacă nu mă înșel, în timpul conferinței de presă...

  Abominabili! Îngrozitori! Chimicale! Insert glumă cu vegetarieni.  Bun! Acum că am anticipat 70% dintre reacții, hai să vorbim puțin despre mititeii ăștia vegetarieni pe care i-am testat în weekend. Pentru cine nu vrea să citească mai mult, sumarizez experiența într-un singur rând: mai buni decât mă așteptam, apropiați ca gust cu cei originali și pentru asta le-aș da nota 7/10 de încurajare.  Puțin background story.  Îmi place science fiction-ul de mor. Aproape la fel de mult ca  zgomotul mititeilor sfârâind pe grătar. Dar aproape toate lumile astea fantastice imaginate de autori au un numitor comun: spațiul pe navele spațiale e atât de mic/suprapopularea planetei a ajuns la un astfel de nivel încât este total impractic să crești animale pentru carne. Astfel, oamenii ăștia ai viitorului s-au reorientat către altceva.  Este logic și ăsta pare că este viitorul spre care ne îndreptăm. Putem să ne lamentăm și să ne dăm cu fundul de pământ sau putem să ne bu...

Dacă ai boicotat un brand și nu te-ai lăudat cu asta pe social media, oare chiar ai boicotat brandul respectiv?  Pentru că de fapt la asta se reduce vote with your wallet:  cu banii tăi poți să răsplătești sau să pedepsești brand-urile care sunt și au fost ok sau nu în stare de urgență/alertă. În plus, eu personal aș merge puțin mai departe și aș extinde asta și la baruri/terase/restaurante/servicii tip share economy.  A fost nu știu ce terasă din Herăstrău care a făcut party în prima noapte după relaxare și și-a băgat picioarele în efortul meu al familiei mele de a sta cuminței acasă? Nici o problemă, nici nu voi mai călca pe acolo vreodată. La fel și cu terasele din Vama Veche ce n-au putut să și-o țină în pantaloni weekend-ul trecut. Bun. Punem pe lista de boicot.  Listă ce ar trebui să trăiască, să crească, să scadă, să evolueze. Pentru că nu e nimic personal în a merge pe căi diferite și de asta nici nu văd de ce aș face prea mare circ pe subiect. Este ok să nu ...

Printre zecile de evenimente pe care pandemia asta ni le-a furat în 2020 se numără și cel mai de preț pentru mine: Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Dacă nu mă înșeală memoria, ediția din acest an ar fi trebuit să fie a zecea la care mergeam.  Planurile mele de vacanță din ultima decadă au inclus întotdeauna o tură de 3-5 zile la Sibiu pentru a prinde artificiile de început sau de sfârșit de festival și un maraton impresionant de spectacole. Câte 2-3 spectacole în săli, 4-5 pe strada pietonală și cele două piețe și un spectacol popular cândva seara - așa arăta programul meu zilnic la festival.  O forfotă plăcută de care m-am bucurat în fiecare an în compania unor prieteni cu care mă văd fizic doar la Sibiu. Festivalierii mei de care nu mi-am dat seama până azi cât de dor îmi e de ei.  Abia azi pentru că pe 12 iunie trebuia să înceapă.  Azi pentru că vinerea asta începe prima ediție integral digitală.   „Puterea de a crede / Empowered” e tema a...

Cred că aștept de vreo 10 ani momentul când nu o să mai fie necesar să îi fac calculatorului upgrade o dată la 5 ani pentru a putea juca decent jocurile pe care le doresc. Și nu doar din considerente de cost, cât mai de grabă de comoditate și nu în ultimul rând, sustenabilitate.  În afară de cazurile când mi-am luat un desktop nou cu totul și pe cel vechi am putut sa îl dau cuiva, toate upgrade-urile de-a lungul anilor au avut ca rezultat niște componente uzate moral tocmai bune de pus în punga cu plăci de bază și procesoare. Ca idee, încă mai am pe undeva printr-o cutie procesorul de mit și legendă Barton 2500+.  Pandemia asta m-a prins într-o renovare și cu un laptop de muncă low end pe zona de jocuri încă de acum 5 ani când a fost lansat. Aveam un GeForce Now founders edition, dar în afară de câteva teste mânate de curiozitate, nu îl luasem prea în serios ca soluție de gaming pe termen lung. Și cu toate astea, a făcut față cu brio două luni până mi-am recuperat desktopul....

Era o vorbă care spunea că îți dai seama de caracterul unui om după modul în care se comportă cu cei de sub el (servitori, chelneri etc.). Dacă e mârlan cu ei, e mârlan cu toată lumea. Doar că nu își permite să o arate în mod normal așa că în fața superiorilor este mielușel. Și, deși nu i-am acordat prea multă importanță în trecut zicalei ăsteia, cumva a rămas cu mine în toți acești ani.  În vremurile astea de pandemie, când e mai greu să vezi oameni dorind să umilească chelneri, unitatea de măsură a caracterului unui om este empatia digitală.  EMPATÍE   s.f.  ( Fil. ) Formă de cunoaștere a altuia, în special a eului social sau a ceva, apropiată de intuiție; interpretare a eului altora după propriul nostru eu. ♦ Transpunerea noastră simpatetică în obiectele exterioare. V.  intropatie.  [< fr.  empathie ]. Empatia față de ceilalți prinși în fix aceeași situație ca și tine, dar care n-au fost atât de norocoși/muncitori/șmecheri ca tine încât să se lăf...

Pentru că am ales să petrec pandemia asta la țară unde de bine de rău câinele poate alerga prin micuța curte și pentru că săptămâna trecută un gigel a intrat cu camionul într-un stâlp de înaltă tensiune, miercurea trecută m-am întors pentru vreo 8 ore într-un evul mediu destul de comod. Zic comod pentru că centrala era pe un ups mai mare care în teorie ține vreo două zile așa că n-am așteptat întoarcerea curentului în frig.  Cu toate astea, a trebuit să zic pa-pa tehnologiilor astea de care ești în general super dependent: toaletă, internet & televizor. Cel puțin din perspectiva comodității, internet aveam printr-un hotspot de pe telefon. Iar despre toaletă n-aș vrea să intru în prea multe detalii pentru că nu e suficient de glam pentru social media-ului lui 2020. Dar credeți-mă, 8 ore de incertitudine au fost suficiente încât să ne gândim să investim într-un generator. Mai bine să fie acolo și să ne împiedicăm de el decât să îi ducem dorul data viitoare când cev...

Dacă este un lucru pe care nu l-am înțeles niciodată, atunci acela e de ce tot timpul Noua Ordine Mondială are un interes direct în a îi influența viața pensionarului Marin Georgescu din Galați. M-am uitat prin Facebook-ului lui și n-am văzut nimic special. Tradiționala masă în familie de sărbători. O poză random cu ceva monument vizitat. Un share la un concurs de condimente unde marele premiu e o mașină de făcut pâine. Un selfie vizibil strâmb și cel mai probabil făcut din greșeală sau după vreo două păhărele. Poate chiar ambele variante. În toată esența sa, un om simplu. Ce treabă au netrebnicii ăia cu el? Și mai ales, cât de amatori să fie și ăia dacă nea' Georgescu i-a dibuit cu atât de multă ușurință? Nu îmi este foarte clar, mai ales acum ca s-au sincronizat nu știu ce vibrații și ăștia au pornit hologramele cinci G, dar oare omul nostru ce face activ pentru a se bate cu Noua Ordine? Pentru că nu poți să dai share și tu să nu faci nimic în casă, pe lângă curte, prin ...

În bula mea se repetă obsesiv un mesaj care îndeamnă oamenii să se calmeze și să nu se lase înfrânți de isterie. Elegant, frumos, dar total greșit! Dacopații noștri favoriți trebuie să se panicheze puțin pentru a îi scoate din starea asta de amorțeală și fals bine în care sunt. E bine fără infrastructură, hai să râdem la un metru de autostradă. E bine cu un sistem medical aproape primitiv, hai să ne luăm de brandurile care donează pentru spitale. Avem un sistem de învățământ care produce analfabeți funcționali pe bandă rulantă, hai să ne hlizim cu perlele de la bac. La chill & grătare toți suntem experți. Poate e cazul să dăm iama în supermarket-uri și să golim tot sau să luăm măști inutile la supra preț. Să sărim în sus de frică la fiecare strănut. Să ne fie frică să ieșim din cuibușorul nostru călduț unde ne-a fost atât de bine până acum. Să ne fie frică să trăim așa. Și să ne zicem că așa nu se mai poate. Ceva trebuie să schimbe. Și să schimbăm. Dar întâi trebuie să ...

Știți care e cel mai surprinzător lucru la știrea că 10 edituri dau în judecată Bookster pentru cum funcționează modelul lor de business? Că le-a luat 7 ani să facă asta. Șapte ani în care toată lumea credea că au o căsnicie fericită și că fiecare e mulțumit cu partea lui pe care o primește de la cele aproape 1000 de companii înrolate în sistem.  Surpriză!  Erau probleme în paradis, dar nu atât de mari încât a doua zi să se strângă toate editurile la o șuetă. Și au tăcut și au tot încasat bătaie fără să se clintească. Nimeni de la nicio editură nu și-a zis: „Hai să ne facem Bookster-ul nostru!”. Nimeni nu s-a gândit la motivele pentru care Bookster prinde la corporatiști și cum ar putea să satisfacă această nevoie. Au stat cuminți și n-au schimbat nimic, iar rezultatul îl vedem acum după câțiva ani. Să nu mă înțelegeți greșit, nu zic că ceea ce face Bookster este corect/moral pentru autori & edituri, dar îi apreciez pentru cum au exploatat această oportuni...

O știți pe Li Ziqi? Eu abia săptămâna trecută am descoperit-o. Eram la o bere și cred că am zis că în 2020 vreau să îmi petrec sărbătorile de iarnă într-un sat din Maramureș-Bucovina, iar de acolo discuția a plecat în zona cum se trăia și gătea acum sute e ani. Și dacă nu sunt prea optimist, chiar acum 5-10-15 ani în unele zone din țară. Li Ziqi este o gagică din China care s-a mutat înapoi la țară pentru a avea grijă de bunică după ce i-a murit bunicul. Țara asta a ei este o zonă semi-izolată din regiunea Sichuan care adăpostește cea mai mare rezervație de panda gigantici. Iar ideea din spatele video-urilor era să le arate tinerilor cum și de unde vine mâncarea tradițională chinezească. Marțea trecută am văzut pentru prima oară video-ul de mai sus, iar sâmbătă am făcut maraton de nostalgie cu bere, pulled pork și niște crănțănele. Având în vedere că fructele și legumele sunt aproape identice cu ce avem și noi, iar tehnica folosită îmi aduce aminte de ceea ce vedeam pe la buni...

Din ce în ce mai des mi se întâmplă să deschid socialul personal, să dau vreo două trei scrolluri, să înghit în sec și să îl închid. Aceleași 5 întrebări fără răspuns îmi vin în minte și prefer să nu mă bag în dileme existențiale dacă nu este neapărat necesar. Așa că mai bine îmi pierd timpul liber în alt mod, adică cu jocuri pe calculator. Măcar acolo lucrurile sunt destul de liniare și fiecare "victorie" sau "înfrângere" e cumva meritată și ușor de atribuit. Am pus în ghilimele pentru că majoritatea jocurilor mele sunt de tip sandbox așa că nu am niște obiective clar definite de la început. Pentru curioși și pentru posteritate, acestea sunt cele 5 dileme care se mulează aproape perfect pe 90% din ceea ce văd pe social. Și desigur că persoanele de față se exclud, #evident. Dumnezeule, cât timp liber ai la dispoziție să te cerți pe prostia asta? E ceva în neregulă cu mine că nu mă interesează să fiu purtătorul dreptății și moralității absolute pe Internet? ...

Cred că cea mai mare performanță a anului, cel puțin din punctul meu de vedere, a fost că nu m-am apucat să cert pe Internet un copil de 16 ani. Pe bune! Anul ăsta a fost atât de tâmpit încât calitatea anului cred că a fost să te întrebi dacă un idiot ar posta sau nu asta pe pagina lui înainte să apeși publish. Probabil că din cauza asta am și postat atât de puțin pe tot ce înseamnă social media anul ăsta. De multe ori singurele opțiuni păreau să fie cursa fără obstacole și griji a like-uri sau maratonul hate-ului. Cum amândouă mă oboseau, am preferat să privesc cu pasivitate cum dramele au venit și au plecat la fel de repede. Dacă stau puțin să rumeg puțin, cred că de fapt calitatea anului a fost să ai timpul necesar pentru a depune aceste eforturi colosale online de a demonstra unor necunoscuți că ai dreptate. Toată lumea are acum dreptate. Sau dacă nu are dreptate, măcar are o scuză suficient de spectaculoasă încât să se ierte faptul că de data asta n-a avut dreptate. Ca să fi...

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play. De ce? Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta. Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema. The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru v...

Am citit ( link ) despre producțiile record de ulei alimentar reciclat în supermarketurile Auchan și m-am crucit. Cred că s-au crucit și ei 10 000 litri de ulei alimentar colectat pentru reciclare în toate cele 33 de magazine. Prag pe care sperau să îl depășească la sfârșitul lui 2020!!! De fapt le-a luat doar 5 săptămâni să treacă de 10k după ce au extins programul în toată țara și au avut o campanie care oferea produse pentru fiecare 0.5 litri de ulei adus pentru reciclat. Vă dați seama câte șnițele cu cartofi prăjiți și-au dat viața pentru a atinge performanța asta? Eu cred că mă chinui de 2-3 ani să umplu un borcan de 750 ml cu ulei alimentar și nu prea îmi iese treaba. Am ajuns la performanța de mi-a și expirat o sticlă de ulei de floarea soarelui după o chinuitoare vacanță prezidențială de vreo doi ani. În rest, să trăiască tigăile anti-aderente cumpărate la Black Friday-uri. Două-trei-picături de ulei și mi-am făcut treaba. Când am chef să o ard arogant scot grill-ul e...

Pentru că tot am trecut acum vreo lună jumătate prin chinurile unei schimbări de calorifere, mi-am zis că e momentul să fac un upgrade pe zona de confort cu niște robineți termostatați. Ăsta a fost sfatul pe care l-am primit de la toată lumea, după cel să nu schimb caloriferele de fontă. Pentru că astea noi nu încălzesc la fel de bine și nu păstrează căldura la fel de mult timp. Singurul care mi-a zis că nu or să fie probleme a fost meșterul. „Dacă le dimensionezi puterea corect nu o să ai probleme” Zis și făcut. Am aplicat formula de mai jos și am cumpărat în concordanță. Până acum sunt mulțumit de rezultate și în casă e mai cald ca niciodată. Dar odată cu controlul ăsta sporit al temperaturii a venit involuntar următoarea problemă: care e temperatura ideală pe care ar trebui să am în casă? Ochiometric am zis că e 24 de grade și am setat toți robineții în concordanță, iar acum temperatura prin zona unde are acces câinele (dormitor-hol-sufragerie) e undeva între 24 și 25...