nihasa blog

În bula mea se repetă obsesiv un mesaj care îndeamnă oamenii să se calmeze și să nu se lase înfrânți de isterie.

Elegant, frumos, dar total greșit!

Dacopații noștri favoriți trebuie să se panicheze puțin pentru a îi scoate din starea asta de amorțeală și fals bine în care sunt.

E bine fără infrastructură, hai să râdem la un metru de autostradă. E bine cu un sistem medical aproape primitiv, hai să ne luăm de brandurile care donează pentru spitale. Avem un sistem de învățământ care produce analfabeți funcționali pe bandă rulantă, hai să ne hlizim cu perlele de la bac.

La chill & grătare toți suntem experți.

Poate e cazul să dăm iama în supermarket-uri și să golim tot sau să luăm măști inutile la supra preț. Să sărim în sus de frică la fiecare strănut. Să ne fie frică să ieșim din cuibușorul nostru călduț unde ne-a fost atât de bine până acum. Să ne fie frică să trăim așa. Și să ne zicem că așa nu se mai poate. Ceva trebuie să schimbe. Și să schimbăm.

Dar întâi trebuie să ne fie fric…

Știți care e cel mai surprinzător lucru la știrea că 10 edituri dau în judecată Bookster pentru cum funcționează modelul lor de business? Că le-a luat 7 ani să facă asta.

Șapte ani în care toată lumea credea că au o căsnicie fericită și că fiecare e mulțumit cu partea lui pe care o primește de la cele aproape 1000 de companii înrolate în sistem. 

Surpriză! Erau probleme în paradis, dar nu atât de mari încât a doua zi să se strângă toate editurile la o șuetă. Și au tăcut și au tot încasat bătaie fără să se clintească.

Nimeni de la nicio editură nu și-a zis: „Hai să ne facem Bookster-ul nostru!”. Nimeni nu s-a gândit la motivele pentru care Bookster prinde la corporatiști și cum ar putea să satisfacă această nevoie. Au stat cuminți și n-au schimbat nimic, iar rezultatul îl vedem acum după câțiva ani.

Să nu mă înțelegeți greșit, nu zic că ceea ce face Bookster este corect/moral pentru autori & edituri, dar îi apreciez pentru cum au exploatat această oportunitate de business. 

Și acum e …

O știți pe Li Ziqi?

Eu abia săptămâna trecută am descoperit-o. Eram la o bere și cred că am zis că în 2020 vreau să îmi petrec sărbătorile de iarnă într-un sat din Maramureș-Bucovina, iar de acolo discuția a plecat în zona cum se trăia și gătea acum sute e ani. Și dacă nu sunt prea optimist, chiar acum 5-10-15 ani în unele zone din țară.

Li Ziqi este o gagică din China care s-a mutat înapoi la țară pentru a avea grijă de bunică după ce i-a murit bunicul. Țara asta a ei este o zonă semi-izolată din regiunea Sichuan care adăpostește cea mai mare rezervație de panda gigantici. Iar ideea din spatele video-urilor era să le arate tinerilor cum și de unde vine mâncarea tradițională chinezească.


Marțea trecută am văzut pentru prima oară video-ul de mai sus, iar sâmbătă am făcut maraton de nostalgie cu bere, pulled pork și niște crănțănele. Având în vedere că fructele și legumele sunt aproape identice cu ce avem și noi, iar tehnica folosită îmi aduce aminte de ceea ce vedeam pe la bunici în va…

Din ce în ce mai des mi se întâmplă să deschid socialul personal, să dau vreo două trei scrolluri, să înghit în sec și să îl închid. Aceleași 5 întrebări fără răspuns îmi vin în minte și prefer să nu mă bag în dileme existențiale dacă nu este neapărat necesar.

Așa că mai bine îmi pierd timpul liber în alt mod, adică cu jocuri pe calculator. Măcar acolo lucrurile sunt destul de liniare și fiecare "victorie" sau "înfrângere" e cumva meritată și ușor de atribuit. Am pus în ghilimele pentru că majoritatea jocurilor mele sunt de tip sandbox așa că nu am niște obiective clar definite de la început.

Pentru curioși și pentru posteritate, acestea sunt cele 5 dileme care se mulează aproape perfect pe 90% din ceea ce văd pe social. Și desigur că persoanele de față se exclud, #evident.

Dumnezeule, cât timp liber ai la dispoziție să te cerți pe prostia asta?E ceva în neregulă cu mine că nu mă interesează să fiu purtătorul dreptății și moralității absolute pe Internet?Dar nimeni …

Cred că cea mai mare performanță a anului, cel puțin din punctul meu de vedere, a fost că nu m-am apucat să cert pe Internet un copil de 16 ani. Pe bune! Anul ăsta a fost atât de tâmpit încât calitatea anului cred că a fost să te întrebi dacă un idiot ar posta sau nu asta pe pagina lui înainte să apeși publish.

Probabil că din cauza asta am și postat atât de puțin pe tot ce înseamnă social media anul ăsta. De multe ori singurele opțiuni păreau să fie cursa fără obstacole și griji a like-uri sau maratonul hate-ului. Cum amândouă mă oboseau, am preferat să privesc cu pasivitate cum dramele au venit și au plecat la fel de repede.

Dacă stau puțin să rumeg puțin, cred că de fapt calitatea anului a fost să ai timpul necesar pentru a depune aceste eforturi colosale online de a demonstra unor necunoscuți că ai dreptate. Toată lumea are acum dreptate. Sau dacă nu are dreptate, măcar are o scuză suficient de spectaculoasă încât să se ierte faptul că de data asta n-a avut dreptate.

Ca să fiu sin…

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Am citit (link) despre producțiile record de ulei alimentar reciclat în supermarketurile Auchan și m-am crucit. Cred că s-au crucit și ei

10 000 litri de ulei alimentar colectat pentru reciclare în toate cele 33 de magazine. Prag pe care sperau să îl depășească la sfârșitul lui 2020!!!

De fapt le-a luat doar 5 săptămâni să treacă de 10k după ce au extins programul în toată țara și au avut o campanie care oferea produse pentru fiecare 0.5 litri de ulei adus pentru reciclat.

Vă dați seama câte șnițele cu cartofi prăjiți și-au dat viața pentru a atinge performanța asta?

Eu cred că mă chinui de 2-3 ani să umplu un borcan de 750 ml cu ulei alimentar și nu prea îmi iese treaba. Am ajuns la performanța de mi-a și expirat o sticlă de ulei de floarea soarelui după o chinuitoare vacanță prezidențială de vreo doi ani.

În rest, să trăiască tigăile anti-aderente cumpărate la Black Friday-uri. Două-trei-picături de ulei și mi-am făcut treaba. Când am chef să o ard arogant scot grill-ul electric ș…

Pentru că tot am trecut acum vreo lună jumătate prin chinurile unei schimbări de calorifere, mi-am zis că e momentul să fac un upgrade pe zona de confort cu niște robineți termostatați.

Ăsta a fost sfatul pe care l-am primit de la toată lumea, după cel să nu schimb caloriferele de fontă. Pentru că astea noi nu încălzesc la fel de bine și nu păstrează căldura la fel de mult timp.

Singurul care mi-a zis că nu or să fie probleme a fost meșterul.

„Dacă le dimensionezi puterea corect nu o să ai probleme”

Zis și făcut. Am aplicat formula de mai jos și am cumpărat în concordanță.

Până acum sunt mulțumit de rezultate și în casă e mai cald ca niciodată. Dar odată cu controlul ăsta sporit al temperaturii a venit involuntar următoarea problemă: care e temperatura ideală pe care ar trebui să am în casă?

Ochiometric am zis că e 24 de grade și am setat toți robineții în concordanță, iar acum temperatura prin zona unde are acces câinele (dormitor-hol-sufragerie) e undeva între 24 și 25 de grade. Și…

Precum anotimpul rece care surprinde în fiecare an autoritățile, așa ne surprind și pe noi de aproape fiecare dată rezultatele alegerilor. Și motivele sunt variate, dar nu m-aș feri să fiu primul care arată cu degetul spre social media.
Spre bulă!
Nici măcar nu e vreo manipulare voită, dar cu toate astea se întâmplă nevoia asta continuă a acționarilor de a crește de la semestru la semestru. Iar ecuația e simplă pentru rețele sociale: timp și internet points primesc lucrurile care îți plac așa că e oarecum logic să îți arătăm cu precădere lucrurile astea. Iar altceva nici nu știm ce să îți arătăm! între noi fie vorba.
Cum s-ar zice în Vaslui, e de fapt vina ta ca victimă.
Dar acum între noi fie vorba, e suficient să te uiți puțin prin jur pentru a realiza că majoritatea oamenilor n-ar primi like-ul tău pe Internet.
Dacă îți taie calea pe stradă și nu semnalizează, cu cine crezi că va vota?
Sau ăla care apasă cu sete butonul de închidere a ușilor imediat ce urcă în lift, ăla crezi că iese…

- Aoleu, e duminica asta?
- Da.
- Păi deja mi-am plănuit o ieșire din oraș având în vedere vremea frumoasă...
- Nu e nicio problemă. Poți vota oriunde în țară. Găsește o scoală și probabil acolo e o secție de votare.
- De fapt ieșirea e un city break în afară.
- Pentru românii din afara țării perioada de votare e de 3 zile, de vineri până duminică. Ia dă un clic aici: https://votdiaspora.ro/.
N-am fost niciodată prea ancorat în politică, dar nu țin minte vreodată să fii văzut o campanie electorală mai diluată ca până acum. O campanie în care nu s-a întâmplat nimic prin media, nici măcar o dezbatere cu candidații mai de doamne ajută. Tentativa aia de discuție cu cei care au jumătate de procent prin sondaje nu se pune.

E ok, țin postul ăsta pe pozitiv chiar dacă toți candidații pare că și-au comandat strategia de campanie de pe aliexpress: unora încă nu le-a venit pachetul, iar alții au comandat ceva ce avea poza și descrierea cu caracter fantezist.

În schimb, cel mai mârlan lucru e cu…

Cireașa de tortul Blizzard a venit anul trecut sub forma anunțării jocului de mobil Diablo. Ăla a fost momentul, cel puțin pentru mine, când mi-am zis că Blizzard nu mai face jocuri pentru mine. De fapt pentru generația mea care acum mai bine de 20 de ani pierdea nopțile prin Internet Cafe-uri.

Presari peste asta și criza de comunicare recentă cu ban-urile prin Hearthstone și mai aveam puțin și îi cântam prohodul. Chiar dacă WoW Classic pare să fie un succes fenomenal sau Overwatch-ul care reușește cu fiecare turneu să fie în top 3 vizualizări pe Twitch.

Așa se face că BlizzCon-ul de anul acesta nu avea nicio miză reală pentru mine.

Dar au apărut leak-urile.

D2 Remastered și Diablo 4 sunau prea frumos ca să fie adevărate așa că am preferat să îmi vărs energia în alte lucruri. Sperând totuși în secret că vom primi un D2 mai chipeș, nu un nou joc Diablo.

Ei bine, cumva le vom primi pe amândouă într-un viitor destul de îndepărtat.

La prima vedere (video cu două ore de joc), Diablo 4 par…

Lansată la draft cândva prim vara acestui an, Bucur a devenit rapid una dintre berile mele preferate de lenevit la terasă. Cuminte și ușor de întins la povești în compania ei, m-am bucurat de fiecare dată când ne-am intersectat. O veritabilă poveste de dragoste hollywoodiană care s-a încheiat brusc în momentul în care vremea a început să fie capricioasă și frunzele arămii.

Dar stai că apare acum continuarea!

Recent am aflat nu doar că s-a metamorfozat într-o versiune îmbuteliată, dar că are și o soră brunetă. Așa că nu puteam să pierd ocazia să testez dacă în noul ambalaj mai e ceva de capul idilei noastre de astă vară.

Nume: Bucur Bere Blonda / Brună
Stil: Pilsner / Dark
Alcool: 5% / 6.5%
Origine: București / Romania
Producător: United Romanian Breweries Bereprod
Preț: nu știu momentan

Pe scurt, nu prea. Vă rog să nu mă înțelegeți greșit. Este în continuare o bere bună, dar parcă în tranziția asta la sticlă s-a pierdut ceva de din farmecul ei de blondă de povești.

Dacă o dăm pe romantism …

După ce anul trecut scriam că parcă s-au concentrat prea mult pe fentat algoritmul platformei, anul ăsta a fost totul atât de generic încât mă gândeam cu regret că n-ar strica niște growth hacking presărat peste prezentări.

În realitate problema e la mine pentru că Digitalium nu este gândită ca o conferință pentru cei care lucrează prin agenții de digital/pr/social media. Asta e lesne de înțeles când arunci un ochi prin sală și nu recunoști pe nimeni de la nicio altă agenție.

Așa că însemnarea asta nu are o direcție bine definită cui se adresează asa că rog să mi se scuze nevoie de a da mental copy paste într-o postare. Experții îmi vor critica notițele pentru că sunt prea banale, iar cei o țâră curioși nu vor înțelege mare lucru pentru că n-a fost un tutorial de digital.

Dar pentru că am promis cuiva că voi publica notițele, mă văd "forțat" să înșir câteva idei dezbătute luni la #Digitalium2019.

În contextul Instagram Ads, s-a vorbit despre cum reclamele trebuie să își dep…

Nu cred că e cineva pe la 30 de ani care n-a trecut prin copilărie cu un sandviș în mână. Nu conta dacă eram acasă, pe la bunici sau prin tabere, dimineața o începeam musai cu ceva mezeluri îmbrățișate de pâine proaspătă de un leu.

Părinții zilelor noastre probabil că ar intra în fibrilație la gândul amestecului ăsta de carbohidrați cu carne procesată, dar pentru mine un sandviș bun e motiv de sărbătoare. Îmi plouă în gură doar gândindu-mă la niște pâine proaspătă cu ceva bacon prăjit.

Sandvișul de mai mai sus l-am descoperit duminica asta la Fomizza. Eram pe grabă, îmi era foame și eram deja la a 2-a săptămână consecutivă când puneam brunchul de duminică în cui așa că n-a durat prea mult să ne împrietenim.


Clasica Romana 
Pesto di Peperoni, Fior di Latte, Grana Padano Zanetti, Carcioffi Spicchi, Prosciutto Cotto Casa Modena, Salami Napoli, Milano, Olio EVO Con Basilico 270g
19,00 lei Combinația e una destul de reușită și gustoasă, chit că personal l-aș fi încălzit puțin mai mult. În …

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

„Pentru sănătatea voastră mentală faceți cel puțin o dată pe an curățenie în viața digitală” – așa va suna cel mai probabil un mesaj de interes public prin 2030 pe PRO VR. Puțin fantezist, nu?

Nu chiar.  La ce națiune de strângători de rahaturi suntem în viața reală, nici nu vreau să mă gândesc câte prostii s-au acumulat în cea digitală.

La câte newslettere pe care nu le deschizi niciodată ești abonat pentru că acum 10 ani aveai impresia că ești interesat de subiectul ăla?

Cu mailurile necitite joci în liga mică de 2 cifre sau ești în liga mare de 3? Te simt că ești în Champions League cu 4 sau mai multe.

Sau câte remindere primești săptămânal pe task-uri care trebuiau completate acum mii de zile?
Cam câte din paginile cărora le-ai dat like acum mult timp îți mai sunt de interes azi?

YouTube-ul în zona de subscription e jale. În cele mai noi video-uri uploadate de canalele la care ești abonat nu găsești unul la care te-ai uita, dar nici unsubscribe n-ai da.

Ăsta e hoarding digital și…

Adică dacă eu am impresia că tu ai făcut ceva ilegal pentru a îți promova afacerea, dar este destul de improbabil ca cineva să poată demonstra asta, pot să te consider din prima vinovat sau chiar trebuie dovezi palpabile? Vorba aia, nu se apucă nimeni să îți facă campanie de awareness pentru că te urăște.

Asta e dilema mea de azi și am un exemplu concret cunoscut bucureștenilor.

Pe de-o parte Capitala s-a umplut în ultimele două luni de graffiti-uri cu "I ❤️ Buchetino", pe de alta florăria de luxBuchetino zice că nu are nicio legătură sau că ești cont fals vechi de 10 ani dacă le zici ceva de presupusul vandalism.

Chit că are sediul la nici 350 de metri de graffiti-ul de pe Biblioteca Națională a României și că e singurul brand cu numele asta din țară. Chit că formularea asta a mai folosit-o anul trecut magazinul din Londra sau tatăl antreprenoarei acum vreo două zile. N-au fost ei.

Și chiar dacă există o urmă de îndoială, n-ai cum să fii sigur fără dovezi.

Acum între noi f…

Pe la începutul anului s-a deschis pe lângă mine un loc care avea potențial să devină destinația favorită de ieșit la bere pe vreme rea sau friguroasă. Începuseră bine și cred că nu era săptămână în care să merg pe acolo de cel puțin două ori.

Lucrurile au mers așa o perioadă și păreau că vor rezista primului an în probabil cea mai saturată zona de going out a Bucureștiului. Asta până când n-a mai mers. Nu s-au curățat, dar am fost acum vreo două zile p-acolo și cam bătea vântul. Aveau doar două mese ocupate din 25 cât cred că are pe două etaje. 
Și probabil că patronul nu înțelege cum a ajuns în situația asta în nici măcar jumătate de an de la lansare așa că m-am gândit să îl ajut cu niște răspunsuri. Nu exact despre pub-ul lui restaurant, dar prin listă probabil că va regăsi câteva greșeli pe care le-a făcut și el.

1. Muzica care este mult prea tare. Ăsta e un blestem al nostru ca specie pentru că nu reușim să înțelegem că omul nu prea are chef de țipat peste masă atunci când mănân…