Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2017

Material nou în programa școlii de grătargii: documentarul Barbecue

Pentru că ieri am făcut cel mai devreme grătar de primăvara din viața mea și pentru că mai sunt oameni printre noi care nu cred în încălzirea globală, aseară am zis să mai aprofundez puțin subiectul cu un documentar despre grătare.

M-am așezat frumos în pat și am dat drumul pe Netflix a acestui documentar numit simplu Barbecue care a făcut de un gigel de pe Reddit. Zice că i-a luat aproape 3 ani și 12 țări ca să filmeze cele aproape 2 ore. Eu zic că a făcut o treabă bună, chiar dacă o lungește ca o zi de post cu influența grătarului în a aduce comunități laolaltă și a aduce oamenii mai aproape.

Dacă privești documentarul din punctul ăsta de vedere, este cam de un 5 din 10. Dacă îl iei ca pe o metodă de a mai vedea cum fac și alții grătare și lucrul ăsta poate îți dă niște idei pentru următorul grătar pe care deja îl planifici, este mai spre un 9 din 10. Dacă a n-ai mai mâncat carne de 2 săptămâni, atunci chiar îți recomand să nu te uiți că nu o să îți facă bine.

Chiar și stomacul pli…

Bilanțul de sfârșit de an: 18 cărți citite

Acum vreo câteva zile primesc un mail de la Goodreads cu my year in review. Eram curios să văd dacă mi-am bifat obiectivul fixat la începutul anului, acela de a citi 12 cărți.

Poate pentru unii este puțin, dar pentru mine este aproape de limita teoretică de 10 000 de pagini sau mai bine spus 20 de cărți pe care aș putea să le citesc în drumul zilnic spre birou. N-am citit 12 ci 18. N-am bifat 10 000 de pagini, dar am fost p-acolo cu 7 700.

Decent, ținând cont că singurul efort pe care l-am făcut a fost să înlocuiesc sportul național de benoclat în telefon în metrou cu ceva mai exotic: ascultat audio book-uri. Practic m-am folosit de un timp mort pentru a face ceva util. Ceea ce vă recomand și vouă.

Fun fact: cartea cea mai populară pe care am citit-o anul ăsta a fost 1984 (citită de 3 146 217 oameni), iar cea mai puțin populară a fost Arhanghelul Raul (citită de 245 de utilizatori Goodreads).

Tehnologia de mâine la care nu visam ieri

Acum vreo 3 săptămâni mi-am făcut curaj să merg la ceva ce acum o mână de ani, mai puțini decât are blog-ul ăsta, consideram de domeniul science fiction-ului: o operație pe creier transmisă live în virtual reality.

Am ajuns în sala de cinema, am privit cu emoție countdown-ul și am ascultat cu atenție ce ziceau comentatorii. După câteva minute mi-am pus casca VR și preț de câteva clipe am fost acolo în sala de operație. Wow. Wow din punct de vedere al tehnologiei folosite pentru că operație în sine nu m-a impresionat. Neavând niciun punct de referință care să vină din altă zonă decât cea Hollywoodiană și nefiind un fin cunoscător în neurochirurgie, m-am uitat ca vițelul la poarta nouă.

Dar m-am uitat. Acum 10 ani asta nu era o opțiune, sper să nu mă înșel că am pretenții pe zona de tehnologie când vine vorba de propria-mi persoană, dar acum 3 săptămâni oricine cu un telefon și un VR set rudimentar făcut chiar din carton putea să fie în sala de operație.

Mai repet odată pentru că am se…

Lucruri la care să nu te zgârcești: pungi de curățat după câine

Acum vreo două săptămâni, cred, am rămas fără pungi de curățat după câine și am dat buzna în primul petshop să iau altele. Până atunci le comandam online de pe un site care aparent le livra din Germania, dar de data asta am fost prins nepregătit. Bun.

Intru în petshop și întreb de pungi, mi se prezintă două variante: unele în pachet de 4 role la 7 lei și altele mai colorate spre transparente în pachet de 3 role la 6 lei. Am întrebat care e diferența și domnișoara mi-a zis că alea la 7 lei sunt mai subțiri. Am stat și am cugetat puțin și avarul din mine a grăit că le ia pe cele la 7 lei. Normal, un preț mai bun per pungă.

Apoi am întrebat dacă sunt biodegradabile, cele pe care le luam online erau, doar ca domnișoara să pufnească în râs. Mi-am zis, ok. Asta e. Iau că am nevoie și de data viitoare fac rezervă de pungi comandate online. Ulterior Cetin mi-a zis că toate pungile comercializate astfel în România sunt biodegradabile, dar n-am găsit nicăieri nicio informație în acest sens: ni…

O cafea ieftină și bună la îndemâna tuturor

Nu știu cum se face, dar în fiecare weekend din ăsta prelungit eu rămân fără cafea acasă. Bonus, nici n-am de unde să cumpăr pentru că hipsterimea închide și ea prăvălia. E un fel de blestem pentru cei care nu fug din Capitală pentru a profita de zilele alea libere: na să fie și mai greu fără niște cafea bună. Chiar și dacă eram prevăzător tot ajungeam destul de frecvent în situația asta pentru că în general vreau să am cafea proaspăt prăjită așa că nu cumpăr cu kilogramele.

Și atunci ce faci în momentele alea de chin? Dai o fugă prin supermarket-uri și încerci să găsești o alternativă decentă care să te treacă weekend-ul prelungit. Astfel am descoperit cafeaua single-origin-marcă-proprie Mega Image și am avut o surpriză neașteptată. Există cafea bună și la 12 lei. Snobul din mine s-a crucit. Păi cum nene? 12 lei este un flat white, cum adică să iau o întreagă pungă de 250 de grame de cafea în banii ăia?

Ca să fiu sincer, nu este cea mai cea mai bună cafea din lume, dar dacă ai skill…

Ieri mi-am dat seama că folosesc greșit Netflix

Am primit ieri pe adresa redacției infograficul de mai sus și am fost surprins să descopăr că n-am văzut nici măcar un episod din serialele care au fost cele mai devorate și savurate de români. Ce naiba e în neregulă cu mine?

Eu dacă aș face un top ochiometric prin ce am în viewing history, acesta ar arăta cam așa pe zona de seriale:
The Good PlaceGlowStar Trek DiscoveryThe Good WitchThe Seven Deadly SinsAscensionCastleveniaArcherShadowhunters: The Mortal Instruments13 Reasons Why
După cum se vede, n-are nicio legătură cu ce apare în imaginea de mai sus. Un ochi mai ager probabil va observa că în lista mea apare 13 Reasons Why, dar în apărarea mea pot spune că eu personal nu m-am uitat la el și cineva din casă ar trebui să învețe mai bine magia asta cu profile diferite...
Topul meu îl recomand cu mâna pe inimă pentru că știu ce bijuterii am prin el, deși între noi fie vorba ar trebui să îmi fie rușine maximă pentru copia adolescentină după Underworld numită Shadowhunters. Asta e. În v…

M-am tot uitat anul acesta la diferite laptopuri și piața este cam meh

Recent, cineva m-a întrebat dacă pot să îi fac o recomandare de laptop și mi-am adus aminte de trăirile pe care le-am experimentat pe la începutul anului. Fix, cu o marjă de eroare de câteva zile, acum un an scriam despre ce ar trebui să cauți la un laptop de gaming, ca ironia să facă să îmi iau un ultraportabil. Până să ajung la decizia asta a fost o bătălie cruntă.

În primul rând sunt o groază de modele și game care, în opinia mea, n-ar trebui să existe. Unele dintre acestea sunt laptopurile extrem de ieftine cu procesoare de acum câțiva-spre-5-ani. E posibil să existe o cerere, dar n-ai cum să îți faci bine vânzând ceva ce este depășit de orice telefon mobil de top lansat în ultimi 2 ani.

Până nu scoți din buzunar măcar 2500 de lei nu poți să zici că ai făcut vreo afacere. Cari după tine o viitoare hernie sub forma unui încărcător aproape la fel de greu precum laptopul în sine. Laptopurile care vin fără compromisuri de genul ăsta încep undeva pe la 4-5000 de lei. Bani la care te a…

Depanero - un service pentru introverți

Recent am avut o problemă cu un buton de pe camera foto care funcționa cam în 75% din cazuri și mi-am spus că dacă tot e în garanție ar trebui să fac ceva în direcția asta. Am căutat pe site-ul producătorului niște service-uri autorizate și deja gândurile îmi erau la cele 2 zile pe care o să le pierd cu predatul și ridicatul camerei.

De data asta am avut noroc pentru că cei de la Depanero au devenit între timp service autorizat pentru camerele foto Panasonic. Am intrat pe site, am completat un formular de ridicare și a doua zi m-a sunat un gigel să îmi spună ce să pun în cutia pe care o las curierului. Zis și făcut.

Vine curierul, ia camera și așteptam un telefon de la același gigel care să îmi zică că au primit-o. Nope. Singurele "conversații" ulterioare cu ei au fost email-uri automate care mai veneau din când în când să îmi zică situația reparației.


Toată aventura asta a durat puțin peste două săptămâni și s-a soluționat cu schimbarea piesei după ce în prealabil au coman…

O reclamă mișto cu care să începi ziua de luni

Internetul tinde să nu fie echilibrat în modul în care alege să își premieze favoriții. Un clip teribilist este scăldat în milioane de views, iar o bijuterie precum video-ul de mai sus se chinuie de 10 33 zile să strângă prima sută de mii de vizualizări juma de milion de afișări. Poate pentru că e reclamă, dar să fim serioși - mi-aș dori ca toate reclamele să fie ca ea.

Pe lângă cel mai mișto lucru din tot video-ul, gigelul care a filmat și regizat este tata' lor, suferă și el de molima asta care s-a abătut asupra YouTube-ului de ceva vreme: să punem un thumbnail cât mai incitat că așa oamenii vor da click.  N-au dat, surprinzător.

Oricum, am aberat mai mult decât trebuia pe tema asta pentru că de fapt tot ce doream să zic e să dați play, muzica mai tare și 6 minute să nu vă uitați la notificările de pe telefon. E o rețetă sigură pentru a însenina ziua.

[Later Edit] Ca să explic ce e cu tăieturile astea, video-ul inițial pe care l-am pus nu era originalul. Am remediat acum și i-a…

O investiție în audiobooks și podcasturi: Audio-Technica ATH-ANC9, Noise canceling

Mi-am început aventura în lumea audiobooks-urilor cu niște căști de telefon. Totul bine și frumos până când am citit un studiu și mi-am dat seama că sunt predispus să îmi pierd o parte din auz din cauza volumului ridicat la care eram forțat să ascult datorită zgomotelor din metrou. Cam pe la 90-100% din ce putea scoate telefonul.

Am achiziționat o pereche de căști ieftine Sony (cred că au fost 70-80 de lei) over ear și deja scăzusem volumul la doar 75%, dar cu toate astea tot eram forțat să opresc cartea între Aurel Vlaicu și Victoriei pentru că zgomotul era prea puternic pentru a înțelege ceva. Am mers așa câteva luni până când, la o bere, am testat niște căști cu noise canceling ale unui prieten.

Băi, altceva. În momentul în care a activat NC-ul, terasa gălăgioasă la care eram s-a dus undeva în fundal. L-am întrebat cât costau și mi-a zis că erau undeva pe la 1600 de lei. Bose QC 20 25. Cam scump, dar mi-a rămas asta în cap cu noise canceling. De atunci mai cochetam din când în cân…

Mai sunt 3 săptămâni până la Biz Social Media Winter Camp

Inițial când doream să scriu postarea asta mai era un singur loc liber, dar între timp s-a ocupat și ăla - semn că n-a așteptat Internetul să scriu eu despre eveniment. Cu toate astea, tot vreau să aștern câteva rânduri despre singurul eveniment de gen dedicat social media-ului.

Poate din exterior poate părea un lucru cu circuit închis, dar după 12 ani de blogging și vreo 10 ani prin tot felul de start-up-uri online și agenții de publicitate tot am un procentaj de 40% oameni cunoscuți la Biz Social Media Camp. Lucru care mă surprinde de fiecare dată și mă bucură ca mai ies și eu din legendara bulă. Bula asta care te face să crezi că toți sunt ca tine și că deja mănânci pe pâine tot ce e de știut despre subiect.

Ediția asta mă aștept să fie mai animată ca cele trecute pentru că social-ul a văzut niște schimbări destul de importante în ultima jumătate de an. Snapchat-ul cred că în sfârșit îl îngropăm, Facebook-ul a supărat toți vânătorii de trafic organic, YouTube-ul nu pare că se simt…

Spune-mi ce ți se fură din magazin că să îți zic în ce cartier ești

Inițial când mi-a trecut ideea asta prin cap am zis ca fac un research sănătos, dar s-a dovedit până la urmă că rutina învinge și cam prin aceleași 4-5 supermarket-uri ajung cu regularitate. N-am mai avut speranțe că pot să fac asta singur așa că am mai întrebat pe la colegele de birou și am reușit să strâng o mini listă aproape relevantă.

Premiza de la care am plecat este una destul de simplă, supermarket-urile nu pun de capul lor diferite produse în casetele acelea securizate de plastic. Dacă făceau asta, toate magazinele din același lanț aveau aceleași produse. Nu, se apucă sa securizeze produsele care se fură mai mult decât media altor produse. Așa că poți face un fel statistică cu ce preferă locuitorii respectivei zone să mai subtilizeze de prin supermarket.

Spirtoasele sunt o excepție, ele se fură la fel prin fiecare zonă așa că mai toate sunt securizate. Aceeași situație e și cu prezervativele în pachete de câte 15 bucăți. Automat pe astea le exclud pentru că niciun cartier nu…

COD WW2 - aproape că le-a ieșit reîntoarcerea la clasici

[Guest post făcut cu ajutorul unei chei de review primită de la Activision]

Desi de ceva vreme m-am lenevit si prefer sa pun un film/serial cand ajung seara de la birou, au ramas inca doua FPS-uri pe care le joc anual cand apar: Battlefield si Call of Duty. Nu prea apuc sa intru in multiplayer, doar joc campaniile fiindca ma relaxeaza sa urmaresc firul unei povesti si sa ciurui niste inamici mai ceva ca Dom' Semaca.

O mana generoasa mi-a inmanat ultimul joc din seria CoD, World War 2, si mi-a cerut la schimb o parere.

Cand am vazut ca seria revine asupra WWII (CoD 1,2 si 3 au fost tot pe acelasi subiect), mi-am dat seama ca finalul povestii nu ma va surprinde. E ca-n Biblie, stii de la-nceput cine invie. In concluzie, mi-am zis, povestea ar trebui sa puna accent pe relatiile dintre eroul principal si cateva personaje cheie, de care sa te atasezi si cu care in vreo 30-40 de ani vei incinge o tabla la Clubul Veteranilor. Si cam asa a fost. Doar ca nu m-am atasat de nimeni, iar trea…

M-am mai liniștit, apocalipsa nu vine în 2018 cu GDPR

Aseară am fost la prima conferință din viața mea la care eram total pe lângă subiect. Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR) este o lege aprobată la nivel european care din 25 mai 2018 redefinește ce sunt și cum poți să te folosești de datele cu caracter personal. Nume, adresă de email sau IP-uri, toate sunt considerate date personale și ceea ce faci cu ele trebuie explicat utilizatorilor.

Inițial mă panicasem că va reprezenta o bătaie de cap prea mare pentru un blog scris când îmi mai aduc aminte, dar întâlnirea de aseară m-a liniștit. Sunt lucruri de bun simt care au ca scop oferirea unei mai mari transparente.

Pe scurt treaba stă cam așa. Fiecare site va trebui să aibă 3 pagini distincte unde trebuie să explice exact ce fac cu toate datele pe care le colectează de la utilizatori: termeni și condiții, politica de confidențialitate și politica de utilizare a cookie-urilor. Nu este necesar să se intre în prea multe detalii, dar o imagine de ansamblu trebuie să existe. …

Vânătorii de mituri - ediția eMag

Vineri am fost la o întâlnire informală cu conducerea eMag unde s-a discutat despre evoluția magazinului. Vali a fost mai harnic și deja are pe blog niște idei schițate despre cele mai importante cifre prezentate așa că eu a trebuit să vin cu ceva nou în această însemnare. După ce am trecut prin comentariile lăsate de cititorii lui, m-am gândit să abordez subiectul ăsta de mythbusting a unor mituri despre eMag.

Primul este că livrarea este mai înceată dacă deja ai plătit cu cardul.


Busted. Din datele furnizate de ei vineri rezultă nu există o diferență semnificativă fată de plata ramburs. De fapt chiar pare că livrarea e o țâră mai rapidă pentru cei ce aleg să plătească cu cardul. Din propria mea experiență nu pot să confirm sau să infirm asta. Cred că aproape toate comenzile făcute au fost plătite cu cardul.

În schimb pot spune că am observat, ochiometric așa, că în general ridicarea de la Poștă e mai rapidă ca livrarea prin curier. Am făcut asta de vreo două ori și puteam să ridic …

De văzut: Procesul lui David M. Golan la Unteatru

Într-o seară de joi, cam pe la 18:40, ieșeam de la metrou la Unirii vorbi la telefon despre ceva targetări de Facebook și cu pasul grăbit pentru a ajunge la spectacolul asta despre care nu știam absolut nimic. Auzisem doar că stagiunea actuală a celor de la Unteatru este una pe care nu e bine să o ratezi, asta dacă e să mă iau după cele văzute pe la prieteni pe hashtagul #CulturaZambeste.

Zis și făcut. Lăsat câinele acasă, fugit de la birou mai devreme și dus am fost. Cred că a fost pentru prima oară când ma duceam singur la un spectacol. M-am așezat regulamentar pe la jumătatea micuței săli, la margine ca să pot să îmi întind picioarele cam lungi și am așteptat să se umple sala pentru a începe spectacolul.

N-a fost sold out, dar media de vârstă o cam trăgeam în sus eu și cu câțiva domni mai din spate. Asta s-ar părea că ia impulsionat pe tinerii actori care cred că au dat tot ce aveau mai bun în ei de parcă știau că o să le scriu un review pe blog.

Spectacolul este o comedie cât se …

Da' ce-am făcut boss? E doar o dronă...

Acum vreo două săptămâni, într-o dimineață de sâmbătă, eram efectiv blocat la ieșirea din București spre Giurgiu . Un drum care de obicei este presărat cu o duzină de mașini, atunci se stătea mai rău ca la barieră la Pipera. Barieră pe care n-am experimentat-o, dar despre care am tot văzut poze pe social.

Deschid Waze-ul să văd ce se întâmplă și sunt bombardat de un milion de semnalizări de trafic îngreunat și lucrări - pentru că așa au înțeles românii că se fac punctele. A semnalizat altul înaintea ta un lucru, semnalizează și tu același lucru. Ce dracu.

Bun. Asta e. N-am avut noroc. Deja drumul de două benzi se transformase în unul de 5. Șmecherii ocupaseră linia de tramvai pe sensul nostru, pe sensul ălalalt și a doua bandă a lor. Vine o ambulanță și trece rapid pe ultima bandă rămasă liberă - prima de pe contra sens. E clar.

Accident îmi zic. De asta stăm aici de 45 de minute. Avansăm încet, trecem linia de cale ferată pe unde n-a mai circulat un tren de ani de zile, mai mergem 2…

Destiny 2 - ultimul cui în coșciugul RPG-urilor clasice

Pentru mine, un RPG este ce făceau cei de la Bioware acum vreo 10-12 ani. Cu alea am trăit și la aia mă raportez când zic role playing game. Ei bine, de ceva vreme încoace RPG-urile nu mai sunt așa și dacă aș fi un nostalgic incurabil aș spune că nu e bine pentru că acolo aveam reguli, aveam zaruri și aveam acel feeling.

Multă vreme am fost am fost genul ăsta de om și m-am ferit de Witcher sau Mass Effect. Prea concentrate pe zona asta de action pentru mine. Așa am zis și de Destiny când a apărut acum câțiva ani, doi?

Recent, cei de la Activision mi-au dat o cheie de Destiny 2 pentru a îmi da cu părerea într-un review pe blog. Inițial am vrut să o dau pe la prieteni, dar toți au strâmbat din nas ca nu prea mai au timp de jocuri. A trebuit să iau problema în mâinile mele, iar săptămâna trecută am purces la a instala versiunea nou apărută pe PC.

Jocul a mers fără nicio problemă și în timp ce se instala m-am pus să mă familiarizez cu povestea de până acum. A fost suficient de interesant…

PUBG HyperX Cloud Alpha Invitational by Bloggers Lan Party

Fix cum stau în poza de mai sus eram acum câteva minute în fața calculatorului gândindu-mă ce să scriu despre lan party-ul de acum o săptămână. M-am dus fără prea mari așteptări pentru că nu jucasem jocul (PlayerUnknown's Battlegrounds) niciodată, dar nici nu mă așteptam să termin pe ultimul loc de fiecare dată.

Aveam pretenții de la mine, dar în același sunt indulgent pentru că PlayerUnknown's Battlegrounds necesită o răbdare pe care nu mai sunt dispus să o acord jocurilor. Ca să fiu sincer, mi-a plăcut mai mult să mă uit la ceilalți jucând decât să joc eu efectiv.

Eh. Noi să fim sănătoși. După eveniment am rămas cu două idei în cap. Prima e că experiența acumulată în toți anii ăștia de gaming te ajută fix în primele 10 minute de joc când nu orbecăi ca nebunul fără să știi ce ai de făcut sau cum te miști.

A doua e că mă țin bine și nu pare să am probleme cu chelitul, cel puțin nu momentan. Am aflat asta când m-am uitat la filmulețul de după eveniment. Cel care l-a făcut a ză…

Bobiverse - o trilogie science-fiction de citit

Nu prea am pus multe review-uri de cărți pe blog, dar profit de vremea de afară să povestesc puțin despre o trilogie pe care am devorat-o în ultimile două săptămâni. Și când zic de devorat chiar nu exagerez. Rar mi se întâmplă să trec atât de repede prin 1000+ pagini sau cum ar zice audiobook-ul, 28 de ore, pentru că în general "citesc" doar în drum spre muncă/casă.

Bobiverse, că despre trilogia asta e vorba, este cu totul altceva decât orice am citit până acum pe zona asta de science-fiction în care noi mergem să explorăm spațiu și evident că o dăm de gard destul de frumos.

Trilogia are la bază un concept interesant pe care nu prea l-am citit prin alte cărți: explorarea spațiului cu metodele actuale printr-o sondă von Neumann. Adică o sondă care se poate auto-replica în momentul în care ajunge într-un sistem solar. Sondă pe care pământenii din aproximativ 2100 ajung să o construiască cu conștiința digitalizată a unei persoane.

Este o serie proaspătă, ultima carte apărând ac…

Avem o Capitală frumoasă, păcat că este locuită

M-am abținut ceva vreme să scriu postarea asta pentru că mi se părea de porc să mă plâng abia acum, dar n-am mai rezistat. De când am câinele, am început să fiu mult mai atent la tot ce e aruncat pe jos pentru că asta mica are o pasiune pentru a băga în gură tot ce prinde. Băi, este incredibil cât de jegos e orașul ăsta.

Nu poți să mergi un metru fără să dai peste vreo 3-4 mucuri de țigară. Situația e atât de tristă încât dacă ar adăuga pachetelor de țigări o extra acciză de curățenie, aș fi primul care ar susține-o. Dă-o naiba de treabă ca de bine de rău sunt ceva coșuri de gunoi. Nu suficiente, dar invazia chiștoacelor pare să se accentueze în proximitatea lor. Semn că de fapt mai multe coșuri nu reprezintă o soluție.

Șervețele, covrigi, pungi de plastic, pliante, sticle de plastic, doze de suc, doze de bere, orice îți trece prin cap ce poate căra un om cu el, eu le-am văzut pe jos aruncate. Asta ca să nu mai zic de situații what the fuck unde nu există nicio logică din spate. Dau …

Câteodată îmi e dor de curiozitatea aia tinerească

Știu că am început postarea asta de parcă am o mie de ani, dar câteodată mă simt atât de bătrân și lipsit de inițiativă. Parcă acum vreo câțiva ani eram semnificativ mai curios să merg, să fac și să văd lucruri - fapt care pare că nu mai e valabil zilele astea.

Mă chinui de un an și ceva să mă organizez cu o prietenă să mergem să fotografiem clădiri abandonate, avem noi în cap un proiect interesant, dar încă n-am depășit nivelul declarativ. Facem, dregem, pozăm... fâs.

Sunt niște băieți care fac explorări urban cu ghid cu tot ce trebuie, m-am jurat că îmi fac timp într-o sâmbătă dimineață să merg cu ei, dar până acum n-am reușit să fac asta. Sunt optimist, la anul mă duc cu câinele în turele astea de câțiva kilometri.

Toate lucrurile astea te formează ca om aș putea zice. Dacă mă uit în arhiva blogului de acum 10-12 ani găsesc evenimente peste evenimente la care mergeam și apoi așterneam două-trei rânduri pe blog. Evenimente de tot felul: proiecții de filme subversive (sună mai spect…

Quick Fashion Question: ce te-ar deranja mai mult între un burger storcit și un tânăr bătut?

Mă uitam la reclama asa și mă gândeam cât de ușor au punctat fix unde trebuie natura umană. Cât de ușor e să ignori o agresiune atunci când nu e te privește direct. Bystander Efect în toată frumusețea lui.

Am stat să mă gândesc puțin dacă pe vremea mea se întâmpla ceva de genul și nu țin minte să fi fost vreodată în căruța celor agresați. Mă gândesc că la cât de ușor vede Internetul lucrurile în alb și negru, probabil am fost în cealaltă tabără - a celor care agresau. Acum dacă ar trebui să mă apar aș spune că e o diferența între glumițe adolescentine și violență/răutate. De astea din urmă n-am dat dovadă așa că pot să dorm liniștit noaptea.

Revenind la reclamă, e fix ce trebuie. Un insight perfect adevărat oriunde în lumea asta, un concept destul de simplu cât să fie înțeles de toată lumea și o execuție fără prea mult tam tam. Îmi place și mi-ar plăcea să văd ceva asemănător și pe la ONG-urile noastre care o dau într-o lacrimogenă care nu prea prinde decât pe la oamenii din publicit…

Dacă ești gamer și nu ai auzit de PlayerUnknown's Battlegrounds, degeaba exiști

Cum zice titlul, mai rar se întâmplă ca un joc să aibă un succes atât de răsunător în early access cum a avut năzbâtia asta de battle royale. Conceptul nu este unul nou și de vreo 3-4 ani tot apare câte un joc pe an care rupe gura târgului, dar niciunul nu a ajuns la nivelul PUBG atât de repede. Deschis publicului undeva prin martie, are deja 13 milioane de jocuri vândute și un record de 2 milioane de jucători concomitent. Să rămâi prost nu alta.

Personal nu m-am jucat nici măcar o secundă, dar m-am uitat pe Twitch destul de multe ore la Gigei care se distrau extrem de mult. Cumva am tânjit și eu la genul ăla de experiență, dar mai greu la vârsta asta să îți convingi și să îți sincronizezi prietenii pentru a împușca la sigur experiența aia.

Lucrurile astea se vor schimba duminică când are loc următoarea ediție de Bloggers Lan Party care are ca principal și cred că singur joc PlayerUnknown's Battlegrounds. Abia aștept să merg și să experimentez pe pielea mea harta gigantică unde p…

Jameson Caskmates - prietenie între niște butoaie de bere și un whiskey irlandez

Legenda spune că atunci când economia Ciprului s-a pus în cap și n-a vrut să mai plece de acolo până când Uniunea Europeană nu i-a fluturat 10 miliarde de euro pe la bot, anul 2013 pentru ăștia mai tineri care citesc însemnarea asta, s-au întâlnit în secret un head brewer și un master distiller și au copt un proiect interesant: bere făcută în butoaiele în care Jameson învechea whiskey-ul.

După ce au cinstit bine năzbâtia asta și berea rezultată a câștigat câteva premii, au decis să facă experimentul și invers: whiskey maturat timp de 6 luni în butoaie de bere stout. Le-a ieșit ceva ce au numit ei Sine Metu - Fear a bit less, live a bit more!  pe care l-au îmbuteliat și trimis în viitor în anul 2017, într-o joi random de octombrie. Zi în care eu m-am intersectat cu acest nou sortiment numit Jameson Caskmates.

Rezultatul nu este o premieră din acest punct de vedere, au mai făcut și alții experimente de gen, dar pot spune cu mâna pe inimă că este în zona aia de reușite pe acest subiect.…

Horologer - magazin online de ceasuri elvețiene, nu vietnameze

Acum câteva săptămâni am primit un email criptic care spunea doar atât: lasă-ne adresa să îți trimitem ceva de la un renumit producător de ceasuri vietnameze. M-am bucurat pentru că n-auzisem vreodată de un producător de ceasuri din zona aia și chiar eram curios să văd despre ce e vorba.

Vine ziua cu pricina și mă suna un număr necunoscut. Sunt jos, poți să cobori? M-am conformat și am coborât cu o față cum o au copii în filmele americane când se duc să vadă ce au primit de Crăciun. Bam! Dezamăgire.

Jos mă aștepta Marius de la Revoblog cu un pachețel. A fost criptic în ceea ce mi-a zis, dar am mirosit că nu e ceea ce mă așteptam să primesc. Mă întorc la birou și desfac pachețelul cu ceva fiertură vietnameză. Țeapă, dar o țeapă frumoasă că oricum nu mâncasem de prânz.

Mesajul campaniei era:


Well played ca să zic așa. Păcălit și cu stomacul plin am intrat pe Horologer să mă minunez și eu la precizia elvețiană. Frumoase, nu zic nu, dar nici ieftine nu sunt. Eu oricum sunt mai mult G-sho…

Să citești presă scrisă a ajuns așa mai mult un hobby

Evident că generalizez aiurea pentru că sunt și ziare unde găsești informații extrem de utile, dar grosul presei scrise e alcătuit din informație total inutilă pe care nu-mi explic altfel de ce ai citi-o. Lucrul ăsta este mult mai vizibil la cele mai populare cotidiane/tabloide de la noi.

Nu cred că are cineva un vizibil interes pentru viața privată a pseudo vedetei X. Ce i s-a mai găsit în uter, știre fresh de azi, cu cine a ieșit la o cafea total necompromițătoare sau în ce haine își face cumpărăturile. Sunt pur și simplu informații pe care nici nu poți să le dai mai departe la o șuetă cu doamnele sau, după caz, băieții pentru că râd ăia de tine.

Săptămâna trecută am plecat de la birou cu metrou și am făcut ceea ce fac de fiecare dată când aștept să îmi vină stația la care să cobor: m-am uitat la ce mai citește lumea atât digital cât și fizic. Lângă mine era un nene care savura cu interes un articol bombă de pe ultima pagina a unui cotidian - era o înșiruire de tot felul de motive …

Mașina, acest instrument care te face să uiți că ai fost cândva pieton

Acum vreo doi ani au venit să asfalteze strada din spatele blocului, deși dacă e să mă întrebi pe mine ea nu avea nevoie. Da' cine sunt eu să judec motivele experților în drumuri?

Strada e brici acum și băieții îi dau tare dimineața, problema e că aceeași experți de care ziceam mai devreme au reușit performanța românească să pună canalele puțin mai sus de nivelul străzii. Nu mult. Doar vreo 5-7 cm - suficient încât la orice ploaie să se facă o baltă cu o suprafață ce ar face gelos orice posesor de piscină din Pipera.

Lucru care nu m-a deranjat extrem de mult până weekend-ul ăsta când am realizat că locul unde cățelușa s-a obișnuit să își facă nevoile este fix în buza piscinei. Deh, doar un român care nu a prevăzut lucrul ăsta când a obișnuit-o acolo poate să critice alți români care n-au prevăzut că niște guri de canale ridicate nu vor scurge apa de ploaie.

După cum ziceam mai devreme, băieții veneau tare și când vedeau întinderea de apă ce credeți că făceau? Nimic. Treceau ca pr…

Am așteptat 3 ani, dar până la urmă am văzut animații românești bune

Merg cu sfințenie la Anim'est de câțiva ani încoace, iar unul dintre fetișurile mele era să văd scurtmetrajele înscrise în competiția românească. Unele guri rele ziceau că mă pregăteam pentru o veșnicie de tortură în Iad, dar le-am dat repede peste bot zicându-le că Iadu' e plini de amatori.

Nimic din ce au ăia acolo jos nu se compara cu ce puteai să vezi la competiția românească. Ziceai că oamenii ăia au înscris proiecte după au pierdut pariuri că n-au tupeul necesar vină cu animații neterminate sau chiar neîncepute la un festival internațional de gen. Cam la nivelul de rău se situau o bună parte dintre proiecțiile înscrie.

Așa că e lesne de înțeles cum aseară îmi cam tremura piciorul nițel. Ca să fiu sincer, am avut și câteva tentative de a renunța la a merge doar pentru că eram extrem de obosit și nu știam dacă am chef să fiu biciuit și scuipat în față timp de 72 de minute cât se anunța că va dura proiecția. Dar cum și mie îmi place să fie greu, am mers și m-aș așezat fru…

Nuțu e genul de om căruia îi place ca lucrurile să fie trainice

Pentru că am fost leneș și prins cu alte lucruri, n-am apucat să zic și eu ceva cuvinte de laude referitoare la găselnița celor de la VEKA cu acest calendar de 50 de ani. Am vrut, mă jur, că îmi sunt simpatici și aș putea spune chiar prieteni, dar n-am făcut nimic în direcția asta.

Ieri au avut și un party unde au afișat acest calendar-monstru, petrecere la care n-am putut să ajung pentru că s-a întâmplat ceva ce n-am pățit în 12 ani de blogging: m-am dus la adresa greșită. Fix ca în filmele cu proști, pe fugă că trebuia să ajung repede și pe acasă, am ajuns la numărul 4 de pe strada respectivă când evenimentul era 97 - un kilometru jumătate mai încolo. Prea departe pentru a putea să ma încadrez în timp, așa că am bifat această premieră.

Referitor la calendar, reclama e fix ce trebuie. Amuzantă, sfâșie al 4-lea zid și cu improvizație, le-a ieșit bine și mă bucur să văd că se mai fac și lucruri din astea pentru muritorii de rând și nu doar pentru zeii advertisingului.

Sunt fan declara…

Cea mai bună întrebare de la Webstock-ul de anul ăsta a venit din Republica Moldova

O să încerc să reproduc esența pentru ca n-am reținut exact formularea, dar suna cam așa: "Cum se ajută între ei bloggerii din România că la noi în Moldova nu există nicio unitate". Moment în care s-a lăsat puțină liniște printre bloggerii invitați în sesiunea respectivă. Până la urmă au răspuns că există o solidaritate, dar acum e mai mult directă între oameni decât între bloggeri.

Problema cu care se confruntă bloggerii din Moldova este una care nu ne este nici nouă străină. Observ că link-urile către alte bloguri au cam dispărut și chiar și eu mă fac vinovat de lucrul ăsta. Răspunsul nu este unul atât de simplu precum ne luptăm toți pentru aceeași felie de cașcaval pentru ca în realitate nu asta e problema - sau cel puțin nu consider că asta e problema.

Cel puțin în cazul meu, link-urile au dispărut pentru că pe blog am început să scriu din ce în ce mai puțin despre subiectele actuale. Cumva eu sunt în lumea mea și scriu despre lucruri pe care nu le văd pe la alți blogge…

Omul trebuie să construiască o fântână, să planteze un copac și să asambleze un calculator

Un semn sigur de bărbăție prin zona asta a digital natives e să îți asamblezi singur calculatorul. Pai cum mai poți pune poze pe Instagram cu bere craft și street food dacă tu n-ai fost în stare să pui cap la cap o mână de componente de PC?

Eu întotdeauna m-am mândrit cu combinațiile, unele mai crețe ca altele, de sisteme pe care le-am făcut de-a lungul anilor. Dacă e să abordez problema pragmatic, ieșeam mai ieftin cu suficient față de un sistem clasic, dar nu despre asta era vorba până la urmă.

Dacă sistemul pe care îl ai nu are un strop din sângele tău în el înseamnă că probabil n-ai fost idiot ca mine să iei carcasa cea mai ieftină în care evident că te-ai tăiat. Sau dacă n-ai rupt vreodată piciorușele unui cooler șmecher pe care l-ai luat ca apoi să revii la cel stock al procesorului. Sau dacă nu te-ai chinuit o oră să faci toate luminițele și butoanele de pe carcasă să funcționeze cum ar trebui.

Sau dacă n-ai primit vreodată de la un specialist întrebarea Da cine a făcut aici a…

Star Trek Discovery - învrăjbitorul de tocilari

Ieri de dimineață, după ce mi-am plimbat câinele regulamentar pe la 6 dimineață, m-am așezat în fund în sufragerie să mă uit la noul Star Trek. Evitasem să citesc spoilere despre el la Radu așa că experiența a fost una nealterată de părerile altora.

Trec 45 de minute și se încheie primul episod, cârâi nițel că te lasă ca la sfârșitul unui sezon de TNG, dar apoi văd că pornește al doilea așa că automat mă uit la ceas să văd cât binging pot să fac înainte să mă duc la birou. Se termină regulamentar și al doilea episod și purced să merg la birou. Asta a fost prima reacție după ce am văzut primele două episoade din Star Trek Discovery.

Ajuns la birou citesc ce scrie Radu și îmi zic că e pe acolo - vorbește despre serial ca un cunoscător cât de cât al universului Star Trek.  Nu trec câteva ore și văd că s-a trezit și celălalt tocilar-cititor și autor de sci fi-uri, Ovidiu, să scrie despre serial. Se îngroașă treaba, îmi zic eu în gând. Ovidiu le dă și el bine pe blog din perspectiva finul…